CSJ. Decizia nr. 2152/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2152/2003
Dosar nr. 2709/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 5 iunie 2001, reclamanta SC I.C.L. SA a chemat în judecată B.C.R., sucursala Braşov, solicitând constatarea nulităţii a 12 bilete la ordin, emise de către aceasta în favoarea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, atâta vreme cât obligaţia pentru care au fost emise nu a devenit exigibilă, biletele la ordin precizate în acţiune sunt nule, potrivit prevederilor pct. 224 din Normele cadru ale B.N.R. - privind cambia şi biletul la ordin, întrucât conţin o scadenţă ce nu se poate verifica.
În fapt, reclamanta a precizat că, la data de 6 iunie 1994, a încheiat cu B.C.R. – Braşov un contract de creditare pentru achiziţionarea şi montarea unei linii tehnologice de prelucrare a cărnii. În privinţa rambursării creditului obţinut, în contract s-a prevăzut expres, la art. 3.1, că acesta va fi restituit în 10 rate semestriale egale, prima rată având scadenţa la 6 luni de la data punerii în funcţiune a instalaţiei.
Întrucât instalaţia nu a fost pusă în funcţiune, reclamanta a susţinut că obligaţia de restituire a creditului nu a devenit exigibilă, motiv pentru care şi biletele la ordin emise de către aceasta sunt nule, neputându-se stabili, în mod cert, scadenţa.
În acest sens, reclamanta a invocat prevederile pct. 224 din Normele cadru nr. 6/1999 ,privind cambia şi biletul la ordin, potrivit cărora „titlurile care poartă o scadenţă(..) ce nu se poate verifica sunt nule".
Prin sentinţa civilă nr. 8098 din 27 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă cererea reclamantei şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin, precizate în acţiune.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut de către instanţă că promisiunea de a plăti, încorporată în aceste titluri de credit, este afectată de o condiţie suspensivă, inserată în contractul de credit nr. 95/1994, încheiat între părţi, condiţie ce se raportează la momentul devenirii scadente a primei rate de rambursare, respectiv la 6 luni de la punerea în funcţiune a instalaţiei.
Recursul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Braşov, împotriva sentinţei menţionate a fost respins de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că, potrivit art. 104 şi 105 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin, având scadenţa incertă, sunt lovite de nulitate.
Instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de recurentă, susţinând că nu este aplicabil art. 3 C. proc. civ., care stabileşte competenţa de primă instanţă a curţilor de apel pentru litigii de peste 10 milioane lei, întrucât natura acţiunii este nepatrimonială, astfel că litigiul s-a soluţionat în primă instanţă de judecătorie.
Împotriva hotărârilor pronunţate la fond şi în recurs, Procurorul General, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare, susţinând că sunt esenţial nelegale şi vădit netemeinice, întrucât nu există motive de nulitate a biletelor la ordin, scadenţa plăţii fiind menţionată în zece dintre acestea, iar cele două, în care nu este înscrisă scadenţa, valabilitatea nu este afectată, în acest caz biletul la ordin fiind socotit plătibil la vedere.
S-a mai susţinut că biletul la ordin reprezintă o obligaţie distinctă şi autonomă, astfel că greşit instanţele au analizat-o prin corelarea cu raporturile fundamentale – contractul de împrumut bancar – încheiate de părţi.
Soluţiile au fost criticate şi pentru greşita respingere a excepţiei de necompetenţă materială a judecătoriei, litigiul având caracter comercial.
Recursul în anulare este întemeiat.
Nulitatea unui bilet la ordin intervine în cazul în care ar lipsi vreun element de validitate, prevăzut de art. 104 din Legea cambiei şi biletului la ordin nr. 58/1934.
Nu s-a făcut dovada lipsei unui element de validitate.
Două din acela 12 bilete la ordin nu au înscris în titlu data scadenţei.
În această situaţie se aplică art. 105 alin. (2) din legea menţionată care prevede că „biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată, este socotit plătibil la vedere".
Condiţionarea valabilităţii biletelor la ordin de condiţiile din raportul fundamental, şi anume, contractul de credit dintre reclamantă şi bancă în care este înscrisă clauza rambursării creditului, sub condiţia punerii în funcţiune a instalaţiei achiziţionată din import, este greşită, fiind încălcate prevederile legale privind titlurile de valoare.
Biletul la ordin este un titlu de credit ce conţine un drept literal, în sensul că dreptul cuprins este determinat numai de conţinutul scris al titlului şi nu pot fi invocate condiţii din raportul fundamental, în temeiul căruia s-a emis.
Desigur că o condiţie ce ar fi menţionată în biletul la ordin ar vicia valabilitatea acestuia şi ar trebui considerat nul.
Dar, se constată în speţă, că biletele la ordin nu aveau trecute în cuprins, vreo condiţie, ca să se pună problema nulităţii acestora.
Faptul că o atare condiţie exista în raportul fundamental, în contractul de credit, aşa cum s-a arătat, nu are nici un efect asupra biletelor la ordin, acestea având o existentă autonomă.
Ca urmare, recursul în anulare urmează să fie admis, iar hotărârile atacate să fie casate. Cauza se va trimite spre soluţionare în fond la Tribunalul Braşov, competent, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., litigiul având caracter comercial nepatrimonial, acţiunea reclamantei nefiind formulată pe calea opoziţiei la executare, pentru a atrage competenţa judecătoriei, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr. 9098 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Braşov şi a deciziei nr. 56/R/C din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care le casează.
Trimite cauza, spre competentă soluţionare în fond, la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2151/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2153/2003. Comercial → |
|---|
