CSJ. Decizia nr. 2153/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2153/2003
Dosar nr. 5832/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 februarie 2000, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtele: Fondul de Proprietate de Stat şi SC B.C. SA Sovata, solicitând anularea tuturor formelor, actelor întreprinse în vederea vânzării prin negociere a pachetului de acţiuni Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, fostul F.P.S., din capitalul social a SC B.C. SA Sovata, conform anunţurilor publicitare din ziarul local „C.L." nr. 230 din 21 noiembrie 2000 şi ziarul central „R.L." din data de 11 decembrie 2000, ce urma să se organizeze în data de 21 decembrie 2000, ca fiind nelegală, şi să se dispună suspendarea oricărei negocieri pentru vânzarea aceloraşi acţiuni până la rămânerea unei hotărâri irevocabile, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, privind privatizarea societăţilor din turism, şi anume, OUG nr. 32/1998 şi HG nr. 865/1998. Nu s-a procedat la divizarea societăţilor, nu a existat acordul Ministerului Turismului şi al Privatizării asupra vânzării întregului pachet de acţiuni deţinut de F.P.S. [art. 2 alin. (1) din HG nr. 865/1998].
A mai susţinut că a fost ignorat contractul de locaţie de gestiune încheiat cu pârâta, SC B.C. SA Sovata, precum şi acordul A.N.T. cu nr. 197 din 25 octombrie 1999, privind transformarea acestui contract în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
Întrucât pârâta 2 a refuzat încheierea contractului de leasing imobiliar, a fost promovată acţiunea judecătorească, iar prin sentinţa nr. 283 din 23 noiembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis acţiunea, reţinându-se că, la Complexul A., a făcut investiţii de 2.858.806.136 lei.
Reclamanta a mai susţinut încălcarea prevederilor art. 7 din OUG nr. 32/1998 şi art. 5 lit. d) din HG nr. 865 /1998, potrivit cărora, în cazul privatizării, pachetul de acţiuni F.P.S., deţinut la societăţile de turism, se va vinde „pe piaţa de capital sau prin licitaţie publică, cu plata integral sau în rate. Or, contrar acestor modalităţi de vânzare, pârâta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fost, F.P.S.) a ales calea vânzării acţiunilor prin negociere.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 117 din 23 mai 2001, a admis acţiunea reclamantei SC A. SRL Sovata, dispunând anularea formelor şi actelor de privatizare întocmite în vederea vânzării prin negociere directă a pachetului de acţiuni Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului din capitalul social al pârâtei, SC B.C. SA Sovata, conform anunţurilor publicitare din ziarul local „C.L." nr. 230 din 21 noiembrie 2000 şi ziarul central „R.L." din 11 decembrie 2000, ce urma să se organizeze în data de 21 decembrie 2000.
S-a dispus suspendarea oricăror vânzări ale aceloraşi acţiuni, întemeiate pe dispoziţiile HG nr. 423/2000.
A fost respinsă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei sesizate, invocată de către pârâta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, sucursala regională centrală Braşov.
Pârâtele au fost obligate la 123.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că privatizarea societăţilor comerciale de turism cu profil balneoclimateric s-a iniţiat de către F.P.S., ca urmare a mandatului primit, în acest sens, prin HG nr. 423 din 19 mai 2000.
Demersul de privatizare - publicaţiile arătate în acţiune, vânzarea prin negociere directă, ce urma să se organizeze la 21 decembrie 2000, nu a fost finalizat de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului până la 29 martie 2001, când, prin OUG nr. 52, art. 11 alin. (1), s-a abrogat OUG nr. 32/1998, dar şi HG nr. 423/2000, prin care Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a primit mandatul de privatizare.
S-a reţinut de către instanţă că, în condiţiile revocării mandatului acordat prin HG nr. 423/2000, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului nu mai are împuternicirea legală de a efectua acte de privatizare, fiind aplicabile prevederile art. 1552 pct. 1 C. civ.
Instanţa a mai reţinut că, contractul de locaţie de gestiune nr. 4 din 29 aprilie 1991, intervenit între SC A. SRL Sovata şi pârâta 2 a fost transformat în contract de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare. Prin sentinţa 283 din 23 octombrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pârâta 2 a fost obligată la încheierea contractului de leasing.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta 1, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, a formulat, la 4 iunie 2001, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs, prin care a invocat nerespectarea art. 304 pct. 3, art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 72010 C. proc. civ., precum şi art. 1201 C. civ.
S-au adus următoarele critici:
- a fost încălcată competenţa materială, respectiv, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 72010 C. proc. civ., potrivit cărora, ca urmare a modificărilor procedurale intervenite prin OUG nr. 138/2000, începând cu 2 mai 2001, litigiile referitoare la activitatea de privatizare se soluţionează de instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, adică de tribunal [art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.] deci, greşit s-a soluţionat de Curtea de apel.
- s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., întrucât, printr-o hotărâre anterioară a Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 315 din 19 decembrie 2000, pe calea Ordonanţei preşedinţiale, s-a formulat aceeaşi cerere, suspendarea licitaţiei de vânzare a acţiunilor din 21 decembrie 2000, litigiul având aceleaşi părţi. Hotărârea pronunţată, de admitere a cererii de suspendare, a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 1569 din 13 martie 2001.
Cu înscrisul nr. DJ/17769 din 10 octombrie 2001, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a depus, direct la Curtea Supremă de Justiţie, precizări la recursul declarat la 4 iunie 2001.
Aceste precizări au fost depuse în şedinţa de judecată din 11 octombrie 2001, conform menţiunilor din încheierea de şedinţă de la acea dată şi constituie motive noi de recurs.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs şi pârâta 2, SC B.C. SA Sovata, la 18 iunie 2001, cu respectarea termenului legal de 15 zile, în raport cu data comunicării hotărârii, 4 iunie 2001.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., care se referă la greşita alcătuire a instanţei.
Se constată, din motivele de recurs, că sunt formulate alte critici decât alcătuirea instanţei, şi anume:
- lipsa calităţii procesuale pasive a SC B.C. SA Sovata, întrucât nu a fost indicată în petitul acţiunii. Această excepţie, ridicată prin întâmpinare, a fost soluţionată greşit odată cu fondul.
Nu s-a avut în vedere că, întrucât acţiunile aparţin pârâtei, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, acesta este parte în contractul de vânzare-cumpărare, iar SC B.C. SA nu poate influenţa, în nici un fel, hotărârea de a vinde sau nu a proprietarilor acţiunilor.
- lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare.
Faptul că deţine acţiuni la SC B.C. SA ori că privatizarea acesteia face obiectul altor litigii în care este implicată reclamanta, nu justifică calitatea procesuală a acesteia.
- soluţionarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale privind judecarea „de urgenţă şi cu precădere" a litigiilor, privind privatizarea societăţilor comerciale (art. 3231 din OUG nr. 88/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 99/1999).
S-au acordat mai multe termene, s-a amânat pronunţarea, astfel încât hotărârea a venit tardiv, după vânzarea pachetului de acţiuni (18 mai 2001).
- excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât exista tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, între cauza de faţă şi dosarul soluţionat de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 315 din 19 decembrie 2000, prin care s-a admis, prin Ordonanţă preşedinţială, cererea de suspendare a oricăror forme de vânzare a pachetului de acţiuni (art. 1201 C. civ.).
- greşit s-a reţinut de către instanţă, pe fond, că prin abrogarea HG nr. 423/2000, prin care s-a acordat mandat F.P.S.-ului în privatizarea SC B.C. SA, aceasta nu se mai poate implica în procedura de privatizare.
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, fiind o instituţie care are drept scop privatizarea, este obligată prin lege să se implice în acest proces.
Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat, la 13 noiembrie 2001, întâmpinare la recursurile pârâtelor.
A solicitat să se reţină că „precizările" depuse de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, la termenul de judecată din 11 octombrie 2001, prin care se completează motivele de recurs iniţiale, sunt nule, fiind formulate cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinţei (art. 301 şi 303 C. proc. civ.), depuse direct la C.S.J. (art. 302 C. proc. civ.).
Intimata a solicitat respingerea recursului Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, declarat în termen, susţinând, în esenţă, că excepţia de apel este nefondată faţă de data formulării acţiunii, 6 februarie 2001, având în vedere data intrării în vigoare a art. 72010 C. proc. civ., introdus prin OUG nr. 138/2000, şi anume, 2 mai 2001.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, a cerut să fie respinsă, neexistând acelaşi obiect, sentinţa nr. 315 din 2000 fiind pronunţată într-o cerere de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect suspendarea vremelnică a vânzării de acţiuni, pe când, în dosarul de faţă, acţiunea priveşte fondul cauzei, valabilitatea formelor şi actelor întreprinse pentru privatizare.
În ce priveşte recursul SC B.C. SA Sovata, intimata a cerut respingerea acestuia ca nefondat.
Lipsa de calitate procesuală pasivă, invocată de recurentă, este infirmată de apărările pe fondul cauzei. Citarea acesteia în cauză, s-a dispus de instanţă, în baza rolului activ, pentru o corectă soluţionare.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale active, intimata cere respingerea excepţiei, întrucât procedura de privatizare a fost afectată de cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate de orice persoană interesată.
Cu adresa nr. DJ/4540 din 28 martie 2002, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a răspuns la întâmpinarea SC A. SRL Sovata, susţinând că Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, ca deţinătoare de acţiuni, este singura implicată în procesul de privatizare, chiar după abrogarea HG nr. 423/2001 şi revocarea mandatului în privatizarea pârâtei 2. Pe de altă parte, prin OUG nr. 7/2001, nu este trecută în portofoliul Ministerului Turismului, SC B.C. SA Sovata.
Prin încheierea din 30 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de recurente.
În şedinţa din 25 martie 2003, recurenta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, a formulat note scrise, prin care a susţinut 3 excepţii pe care le-a considerat absolute, peremtorii, şi anume:
- excepţia lipsei de interes a acţiunii pentru reclamantă, care nu a participat la procesul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Reclamanta nu poate să invoce nulitatea absolută, întrucât a urmat un interes privat, obţinerea dreptului de proprietate asupra unui bun proprietatea privată;
- excepţia lipsei calităţii procesuale a intimatei, întrucât nu a participat la procesul de privatizare, astfel că nu poate cere anularea formelor şi actelor întreprinse în acest scop;
- intimata nu justifică nici un drept subiectiv, pe care să-l fi exercitat cu bună credinţă şi, în limitele sale, în cadrul termenului legal prevăzut, întrucât nu a depus nici o ofertă de a participa la procesul de privatizare.
S-au formulat şi alte critici privind fondul cauzei, aşa cum reiese din notele scrise, emise la data de 25 martie 2003, dar acestea fiind tardive, nu pot fi examinate.
Curtea, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele cu privire la recursul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti:
Prin recursul declarat în termenul legal, s-au invocat două excepţii:
- necompetenţa materială a Curţii de Apel de a judeca litigiul în primă instanţă, considerându-se că, urmare a modificărilor procedurale aduse prin OG nr. 138/2000, competenţa revenea tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 72010 C. proc. civ.
Această excepţie a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin încheierea din 30 octombrie 2002.
Într-adevăr, la data introducerii acţiunii, 6 februarie 2001, competenţa soluţionării cererii revenea, în primă instanţă, curţii de apel [art. 43 alin. (3) din OUG nr. 88/1997 şi pct. 2.15 din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG nr. 450/1999].
Modificările procedurale aduse prin OG nr. 138/2000, cuprinse în cap. XIV: „Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială" din codul de procedură civilă, au stabilit, în adevăr, în art. 72010 C. civ. că litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării, precum şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi, se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor procedurale în această materie".
Rezultă că, prin trimitere la dispoziţiile de drept comun, în materie comercială - art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul are competenţa de a soluţiona procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în speţă.
Numai că această competenţă se aplică cererilor introduse începând cu 2 mai 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 138/2000.
Pentru o corectă aplicare, în Dispoziţiile finale, Cartea VII-a, s-a prevăzut, în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. că „procesele în curs de judecată, la data schimbării competenţei instanţelor învestite, vor continua să fie judecate de acele instanţe".
Este cazul în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, fiind învestită cu soluţionarea cauzei la 6 februarie 2001, astfel că şi-a păstrat competenţa soluţionării cauzei. Ca urmare, excepţia necompetenţei instanţei a fost respinsă întemeiat prin încheierea din 30 octombrie 2002.
- excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de ambele recurente, este de respins, întrucât:
Nu există identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiul de faţă şi litigiul invocat de recurentă, dosarul nr. 1520 din 2000 fiind soluţionat de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 315 din 19 decembrie 2000.
Obiectul prezentului litigiu priveşte anularea formelor şi actelor de privatizare în vederea vânzării prin negociere directă a pachetului de acţiuni deţinut de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului din capitalul social al SC B.C. SA, pe când, în dosarul invocat, obiectul cererii l-a constituit suspendarea vremelnică a vânzării acţiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului
Cauza, de asemenea, este diferită.
În dosarul de faţă, cererea este fundamentată pe legislaţia ce guvernează procedura privatizării societăţilor comerciale în turism. Este o acţiune de fond, de drept comun, pe când în dosarul 1520/2000, acţiunea este fundamentată pe ordonanţă preşedinţială, conform art. 581 C. proc. civ. În cadrul acestei proceduri, instanţa nu rezolvă fondul dreptului, astfel că sentinţa pronunţată nu are autoritate de lucru judecat faţă de o acţiune de drept comun.
Ca urmare, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi, prevăzută de art. 1201 C. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat este de respins.
În ce privesc motivele de recurs depuse de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, la 11 octombrie 2001, se constată ca fiind tardive în raport cu data comunicării sentinţei atacate, 4 iunie 2001.
Nulitatea motivelor de recurs se reţine în raport cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., dar şi faţă de art. 302 C. proc. civ., prin depunerea acestora direct la instanţa de recurs.
În ce priveşte excepţiile formulate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului la 25 mai 2003, s-a constatat următoarele:
- Excepţia lipsei de interes a acţiunii
Lipsa de interes a reclamantei este motivată de recurentă prin neparticiparea de către reclamantă la procesul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Dar, interesul se analizează în raport cu obiectul acţiunii, care nu l-a constituit vânzarea-cumpărarea de acţiuni, ci procedura prealabilă, anunţurile de vânzare, mai precis, s-a solicitat anularea formelor şi actelor premergătoare momentului privatizării, iar interesul exista, şi anume, respectarea prevederilor legale imperative, sancţionate cu nulitatea.
Schimbarea structurii acţionariatului SC B.C. SA, prin vânzarea acţiunilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, pot influenţa raporturile juridice dintre această societate şi intimata-reclamantă (contractul de locaţie a gestiunii având ca obiect Hotelul A., transformat în leasing imobiliar). Încălcarea normelor imperative ale legii, sancţionate cu nulitatea, supun aceleaşi sancţiuni şi actele ulterioare ce ar urma să se încheie de părţi.
Faţă de cele de mai sus, excepţia se respinge ca fără temei.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei SC A. SRL
Susţinerea recurentei, în sensul că, prin neparticipare la procesul de privatizare, vânzarea de acţiuni ale Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, respectiv, prin nedepunerea unei oferte de cumpărare, reclamanta nu-şi poate justifica calitatea procesuală activă, se respinge.
Acesta întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu a atacat vânzare-cumpărarea de acţiuni, ci actele premergătoare în momentul sesizării instanţei, fiind publicate doar anunţurile de vânzare.
Oferta de vânzare, participarea la negociere directă, vânzare-cumpărarea propriu-zisă, erau momente ulterioare, astfel că, fără temei, recurenta leagă calitatea procesuală activă a reclamantei de aceste faze.
Tocmai încălcarea normelor imperative a legislaţiei privatizării, HG nr. 450/1999, HG nr. 423/2000, OUG nr. 52/2001, având drept urmare încălcarea ordinii de drept, justifică legitimarea procesuală activă a reclamantei, încercarea acesteia de anulare a formelor şi actelor întreprinse – anunţurile publicitare, pentru stoparea unei încercări de privatizare a Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, cu încălcarea prevederilor legale.
Instanţa de fond a reţinut întemeiat nerespectarea de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului a prevederilor OG nr. 52 din 6 aprilie 2001, prin care i s-a retras mandatul (acordat prin OUG nr. 423/2000) de a organiza privatizarea societăţilor comerciale de turism cu profil balneoclimateric, aceste atribuţii fiind preluate de Ministerul Turismului.
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, la data publicaţiilor de vânzare, a încălcat şi prevederile HG nr. 450/1999 (art. 3.16) şi Normele de aplicare a HG nr. 450/1999, privind privatizarea prin negociere directă.
Faţă de cele de mai sus, excepţia invocată se respinge.
- Excepţia lipsei uni drept subiectiv exercitat cu bună credinţă, în termenul legal.
Existenţa unui drept subiectiv al reclamantei, exercitarea acestuia în termenul legal, este o problemă de temeinicie, de fondul cauzei, care se analizează în raport cu actele şi probele din dosar.
Greşit recurenta o invocă ca o excepţie de ordine publică, astfel că acest motiv de recurs este nul, conform art. 306 C. proc. civ., fiind formulat cu depăşirea termenului legal.
- Cu privire la recursul SC B.C. SA Sovata:
O parte din criticile acestei recurente, şi anume, pct. 2 - lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi pct. 4 - excepţia autorităţii de lucru judecat, au fost invocate şi în recursul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, astfel că au fost analizate mai sus şi respinse.
În ce priveşte restul motivelor de recurs:
- Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC B.C. SA:
Din actele şi lucrărilor dosarului se reţine că această pârâtă, SC B.C. SA, a acceptat măsura din oficiu a instanţei de fond, de introducere în cauză, măsură care se impunea, întrucât litigiul privea tocmai privatizarea acestei societăţi. Or, dispoziţiile legale în materie, respectiv, OUG nr. 88/1997, HG nr. 450/1999, prevăd o serie de obligaţii ce revin societăţilor cuprinse în privatizare cum ar fi: prezentarea de date privind situaţia economico-financiară, obligaţiile de mediu, date de identificare, întocmirea dosarului de prezentare pentru privatizare, etc.
De altfel, modul de participare a pârâtei 2, depunerea întâmpinării, participarea la şedinţele de judecată, prin concluzii orale şi scrise, formularea recursului, cu criticile de fond, fac convingerea că SC B.C. SA şi-a manifestat activ calitatea de pârâtă, astfel că excepţia invocată este de respins.
Critica, privind nerespectarea de către instanţa de fond a obligaţiei de soluţionare a cauzei cu urgenţă, nu poate fi reţinută, întrucât nu se cuprinde în cele 10 motive de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În adevăr, art. 7206 C. proc. civ. prevede că litigiile, în materie comercială, se judecă cu precădere, instanţa fiind obligată să asigure desfăşurarea cu celeritate a procesului, dar cu realizarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
În speţă, se constată că instanţa a respectat această dispoziţie legală, care, de altfel, nu este sancţionată cu nulitatea, întrucât, soluţionarea cauzei în fond, în termen de cca. 4 luni, faţă de complexitatea cauzei, s-a făcut, în adevăr, cu celeritate.
Motivul de recurs, privind greşita reţinere a retragerii mandatului Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, privind privatizarea, prin abrogarea HG nr. 523/2000, este nefondat.
Aşadar, critica este nefondată, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, mandatul primit de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, prin HG nr. 523/2000, a fost retras prin abrogarea acestui act normativ prin OUG nr. 52/2001, Ministerul Turismului devenind instituţia publică, reprezentant al statului român, în procesul de privatizare.
Faţă de cele de mai sus, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
Intimata SC A. SRL Sovata, fiind îndreptăţită la cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., în lipsa unor dovezi la dosar, are deschisă calea unei acţiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti şi SC B.C. SA Sovata, împotriva deciziei nr. 117 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2152/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2154/2003. Comercial → |
|---|
