CSJ. Decizia nr. 2154/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2154/2003
Dosar nr. 6217/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5115/1996, reclamantul M.M. a acţionat în judecată pe pârâţii T.I. şi SC M.C. SA Cluj Napoca în contradictoriu cu care a solicitat:
- să fie obligaţi pârâţii să-i recunoască calitatea de acţionar al societăţii pentru pachetul de 2028 acţiuni, reprezentând 40% din totalul de 5074 acţiuni vândute;
- să se dispună înregistrarea calităţii sale de acţionar în registrul acţionarilor şi în registrul de acţiuni al societăţii;
- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea pretenţiilor de mai sus, reclamantul a înfăţişat contractul autentic nr. 77836 din 23 august 1995, intitulat „contract de vânzare cumpărare" (Promisiune de vânzare) ce se află la dosarul nr. 5115/1996 a Tribunalului Cluj.
La data perfectării acestui înscris, din totalul de 5071 acţiuni cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare, reprezentând capitalul social al SC M.C. SA Cluj, T.I. dobândise, prin cumpărare de la F.P.S., un număr de 1521 acţiuni, restul de 3550 acţiuni urmau să fie cumpărate de la F.P.S. III Transilvania la un preţ ce urma să fie negociat.
Prin contractul autentic din 23 august 1996, reclamantul s-a obligat să plătească suma de 150.000.000 lei, plus 60% din procentul de 30%, reprezentând avans ce urma să fie achitat F.P.S. în urma negocierii celor 3550 acţiuni, iar pârâtul să-i vândă 40% din totalul de 5071 acţiuni, reprezentând capitalul social al SC M.C. SA Cluj Napoca.
S-a înscris în acest contract clauza potrivit căreia, în cazul în care vânzătorul nu îşi respectă promisiunea de vânzare în întregime, este ţinut să restituie suma de 150.000.000 lei, cu dobânzile practicate de banca unde cumpărătorul are cont deschis, calculate din ziua primirii şi până la completa achitare, plus o despăgubire de 100.000.000 lei.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul-cumpărător a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia. Din dosar rezultă că în chiar aceeaşi zi, respectiv, 23 august 1995, a achitat cu O.P., ce se afla la acelaşi dosar, suma de 180.000.000 lei, plătitor fiind SC P.M., iar beneficiar SC S.T.M. SRL Cluj, de la B.T. la banca beneficiarului B.D.F. Cluj.
A susţinut reclamantul, prin acţiune, că vânzătorul nu şi-a respectat obligaţia de a transfera acţiunile către acest cumpărător în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului său cu F.P.S., încât, în luna mai 1996, a fost notificat de cumpărător atât vânzătorul T.I., cât şi societatea SC M.C. SA Cluj Napoca să-i transfere 40% din totalul de 5071 acţiuni (acelaşi dosar nr. 5115/1996 al Tribunalului Cluj).
Prin sentinţa nr. 441/ C /1997 din 12 martie 1997 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, întrucât, prin actul încheiat între părţi, s-a prevăzut o clauză acceptată de ambele părţi, în cazul nerespectării promisiunii de vânzare în întregime din culpa sa de către vânzător, pârâtul a fost în drept să revoce unilateral convenţia, cu singura obligaţie asumată de a despăgubi pe reclamant, conform acestei clauze.
Apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 113/1998 din 5 februarie 1998, pronunţată în dosarul nr. 1795/1997.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că, prin convenţia lor, părţile au prevăzut o clauză de dezicere în favoarea amândurora precizând, totodată, şi despăgubirea datorată de partea care împiedică realizarea convenţiei. Această clauză de dezicere – a reţinut instanţa de apel – este licită şi nu poate fi înlăturată datorită forţei obligatorii a contractelor, principiu înscris în art. 969 C. civ.; prin ea, părţile şi-au prestabilit răzgândirea, dezicerea, în termeni precişi, prevăzându-se de comun acord, precum şi despăgubirea ce urma a fi suportată de partea în culpă. A reţinut, de asemenea, instanţa de apel, că stipularea clauzei penale sub forma clauzei de dezicere are ca efect crearea unor obligaţii facultative, caz în care, atâta vreme cât există clauza de dezicere, nu se poate impune nici uneia dintre părţi executarea obligaţiei principale.
Reclamantul M.M. a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus. Recursul său a fost examinat de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, care, prin Decizia nr. 1165 din 25 martie 1999 (dosar 2536/1998) a admis recursul reclamantului, Decizia recurată a fost casată, a fost admis şi apelul reclamantului, declarat împotriva sentinţei instanţei de fond, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Prin Decizia de casare de mai sus, instanţa supremă a reţinut că instanţele anterioare au interpretat greşit actul juridic încheiat între părţi, la 23 august 1995, intitulat „contract de vânzare-cumpărare (promisiune de vânzare)". Acest act - se precizează în decizie – reprezintă o vânzare-cumpărare, în prima sa parte, iar în ultima clauză convenită, părţile au stipulat despăgubirile şi obligaţiile vânzătorului, în cazul nerespectării promisiunii de vânzare în întregime.
A fost înlăturată apărarea pârâtului din recurs, în sensul că reclamantul a fost despăgubit cu suma de 500.000.000 lei, plătită cu ordinul de plată nr. 728 din 13 septembrie 1998, instanţa supremă reţinând că beneficiarul acestei plăţi este SC P.M. SRL Cluj Napoca, iar nu recurentul.
După restituirea cauzei la fond, spre rejudecare, s-a format dosarul 7423/ R /1999 al Tribunalul Cluj, în care reclamantul M.M. a depus precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.111.853.000 lei cu titlu de penalităţi, cu dobânda legală.
X
X X
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9703/1999 al Tribunalului Cluj, reclamantul T.I. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare (promisiune de vânzare) din 23 august 1995, a solicitat să se constate, în contradictoriu cu M.M., că acest pârât a fost despăgubit cu 500.000.000 lei şi să se constate lipsa de efecte juridice a actului adiţional la statutul SC S.T.M. SRL Cluj Napoca.
Urmare a solicitării reclamantului M.M., de a conexa dosarul de mai sus la dosarul nr. 7423/ R /1999 al Tribunalului Cluj, prin încheierea din 2 februarie 2000, aceste dosare au fost conexate.
În rejudecare după casare, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 1397 din 19 iulie 2000 prin care a hotărât următoarele:
- a admis, în parte, acţiunea reclamantului M.M. din dosarul nr. 7423/ R /1999 şi l-a obligat pe pârâtul T.I. să recunoască calitatea de acţionar a reclamantului pentru pachetul de 2028 acţiuni, reprezentând 40% din totalul de 5071 acţiuni vândute din cadrul SC M.C. SA Cluj Napoca. S-a dispus înregistrarea în registrul acţionarilor a calităţii de acţionar a reclamantului şi în registrul de acţiuni a acţiunilor deţinute de acesta şi a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 49.777.780 lei;
- a respins acţiunea formulată, în dosarul nr. 9703/1999, de reclamantul T.I., în contradictoriu cu M.M.;
- a fost respins capătul de cerere privind obligarea la plata de penalităţi contractuale.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, atât sub aspectul vânzării, cât şi al promisiunii de vânzare, obiectul este perfect determinat în cauză, că reclamantul M.M. are un drept de proprietate recunoscut de dispoziţiile art. 1020 C. civ.
Cât priveşte acţiunea ce a format obiectul dosarului conexat, instanţa de fond a reţinut că, deşi temeiul juridic al acţiunii în justiţie trebuie să fie unic, semnatarul acţiunii a solicitat, în petitul acţiunii, constatarea nulităţii absolute a actului încheiat de părţi, iar în motivare a invocat rezoluţiunea pentru motivul neîndeplinirii obligaţiei contractuale, instituţie juridică ce se află, din prisma dispoziţiilor art. 1021 C. civ., la îndemâna numai a acelor părţi contractante care şi-au îndeplinit obligaţiile, ceea ce, în speţă, nu s-a realizat.
S-a precizat, de asemenea, în motivarea hotărârii de mai sus, că nu s-a putut reţine, de către instanţă, lipsa de efecte juridice a actului adiţional, autentificat sub nr. 24645 din 23 iulie 1995 de notariatul de Stat Judeţean Cluj, întrucât, faţă de părţi, actul îşi produce efectele imediat, termenul de publicare a actului în 15 zile, prevăzut de Legea nr. 26/1990, fiind termen de recomandare şi nu de decădere.
Împotriva hotărârii pronunţată în rejudecare de Tribunalul Cluj, au declarat apel atât reclamantul M.M., care a criticat această hotărâre sub aspectul numărului acţiunilor ce i-au fost recunoscute şi pentru respingerea cererii sale de obligare a pârâtului la plata de daune interese, cât şi pârâtul, care a criticat hotărârea instanţei de fond, în esenţă, pentru că nu a dispus admiterea acţiunii sale şi pentru că nu a ţinut seama de faptul că reclamantul a fost despăgubit cu suma de 500 milioane lei.
Prin Decizia nr. 537 din 22 mai 2001, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul reclamantului şi i-a obligat pe pârâţi să-i recunoască calitatea de acţionar pentru pachetul de 1521 acţiuni dobândite la SC M.C. SA Cluj Napoca. A fost obligat pârâtul T.I. să plătească reclamantului suma de 1.687.265.584 lei daune şi dobânzi, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Aceeaşi decizie a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor.
Prin recursul declarat de pârâtul T.I.M., împotriva acestei din urmă hotărâri, motivate în drept pe punctele 6, 8, 9 şi 10 de sub art. 304 C. proc. civ., s-a solicitat modificarea hotărârii, în sensul ca, pe de o parte, să se respingă acţiunea reclamantului M.M. în dosarul nr. 7423/ R /1999 al Tribunalului Cluj, iar pe de altă parte, să se admită acţiunea reclamantului T.I.M. în dosarul nr. 9703/1999 al Tribunalului Cluj, conexat la dosarul nr. 7423/ R /1999 al aceluiaşi tribunal.
Criticile aduse de recurent au fost structurate pe două aspecte – acela privind admiterea apelului reclamantului M.M., respectiv, pe aspectul privind respingerea apelului pârâtului – şi s-au concretizat astfel:
În ce priveşte admiterea apelului reclamantului M.M.:
- instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut – situaţie sancţionată de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv, prin Decizia atacată i s-au recunoscut lui M.M. calitatea de acţionar la SC M.C. SA Cluj Napoca pentru un pachet de 1521 acţiuni, faţă de 2028 acţiuni acordate prin sentinţa civilă nr. 1397/ C /2000;
- în privinţa acordării despăgubirilor de 1.687.265.584 lei, Decizia recurată contravine dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., întrucât:
- instanţa de apel a reţinut că actul încheiat între părţi, la 23 august 1995, conţine, pe de o parte, o vânzare fermă pentru 1521 de acţiuni şi o promisiune de vânzare pentru 507 acţiuni (executarea promisiunii fiind garantată printr-o clauză penală
În această ipoteză – susţine recurentul – ori clauza penală se referă la vânzarea întregului pachet de acţiuni, situaţie în care trebuia cel puţin redusă, în limita în care s-a redus, executarea contractului (1521 acţiuni), ori componenţa clauzei penale, la care se referă preţul celor 1521 acţiuni, nu are ce căuta în calculul penalităţilor.
- hotărârea din apel este criticată şi pentru că nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare, invocată de recurent, în sensul că M.M. nu putea cere executarea prin echivalent (daune-interese) atâta timp cât nu şi-a executat obligaţiile ce îi reveneau în legătură cu plata preţului, pe principiul că, în contractele sinalagmatice, executarea pretenţiilor trebuie să fie simultană;
- Decizia recurată a reţinut greşit că, asupra calculului penalităţilor, recurentul nu a făcut obiecţiuni; acest fapt este infirmat de actele dosarului, respectiv, întâmpinarea din apel a recurentului [pct. 2 lit. d)]. Greşit s-a reţinut în apel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1312 alin. (2) C. civ. potrivit cu care, în contractul de vânzare-cumpărare, clauzele îndoielnice se interpretează în contra vânzătorului, atâta vreme cât promisiunea de vânzare este un contract distinct căruia i se aplică dispoziţiile generale în materie de contracte, iar nu cele speciale aplicabile vânzării;
- cum convenţia din 23 august 1995, intervenită între părţi, este nulă absolut pentru nedeterminarea preţului, conform dispoziţiilor art. 1067 C. civ., este nulă absolut şi clauza penală.
II. În ce priveşte respingerea apelului declarat de T.I.M., Decizia criticată contravine dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
- nu a ţinut seama de faptul că actul din 23 august 1995 este nul absolut pentru nedeterminarea preţului (art. 1303 C. civ.). Această problemă a fost ridicată, după casare şi rejudecare în fond, de către recurent, fiind vorba de un motiv de nulitate absolută, susceptibil de a putea fi pus în discuţie în orice stare a pricinii. Cu ocazia soluţionării recursului, finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 1165/1999, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat doar cu privire la problemele puse în discuţie până atunci, încât, greşit, prin Decizia recurată, s-a reţinut că problema nedeterminării preţului ar fi fost dezlegată cu acel prilej; în realitate, preţul vânzării a rămas nedeterminat.
Preţul din contract are două componente: una fixă, de 150.000.000 lei, şi una determinabilă, raportată la cota de 60% din procentul de 30% din avansul ce urma să fie achitat F.P.S.-ului pentru achiziţionarea restului de 3550 de acţiuni deţinute de F.P.S. la SC M.C. SA Cluj Napoca, vândute de F.P.S. cu plata integrală a preţului (deci, fără îndeplinirea condiţiei stipulate de părţile contractante) iar, pe de altă parte, această vânzare nu s-a făcut de către T.I.M., cum s-a prevăzut în contract, ci de către SC S.T. SRL Cluj Napoca. Toate acestea conduc la concluzia că preţul integral unic şi global al tranzacţiei a rămas în final nedeterminat, contractului lipsindu-i, astfel, unul din elementele esenţiale de validitate;
- hotărârea recurată în mod greşit nu a admis cererea de a se constata că M.M. a fost despăgubit cu suma de 500.000.000 lei, ca urmare a viramentului din 3 septembrie 1998, cu motivarea că, asupra acestei probleme, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat prin Decizia de casare cu trimitere, în sensul că nu este valabilă, fiind făcută în contul unei terţe persoane. Potrivit art. 315 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs este obligatorie pentru instanţa de trimitere numai în privinţa problemelor de drept dezlegate, în timp ce această problemă este o chestiune de fapt ce trebuia dezlegată de instanţă.
Au fost invocate prevederile art. 1096 alin. (2) C. civ. şi hotărârea a fost criticată, întrucât nu a avut în vedere atât plata avansului din contractul din 23 august 1995, cât şi restituirea împrumutului s-a făcut de la societatea lui M.M. la societatea lui T.I.M. urmându-se calea simetric inversă;
- incorect a fost respinsă, prin hotărârea recurată, şi cererea formulată de T.I.M., de constatare a lipsei de efecte juridice, a actului adiţional nr. 24645 din 23 august 1995. Potrivit prevederilor legale, în vigoare la acea dată, actul autentic în serie nu era suficient pentru a produce efecte juridice, fiind necesară în plus autorizarea justiţiei, iar nu, cum incorect a statuat Decizia apelată, că acest act îşi produce efectele între părţi de îndată;
- a fost greşit menţinută de instanţa de apel soluţia privind valabilitatea transferului dreptului de proprietate asupra a 1541 de acţiuni ale SC M.C. SA în favoarea lui M.M., situaţie sancţionată de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Fiind vorba de acţiuni nominative, Legea nr. 31/1990, art. 64 alin. (1) în forma sa din 1995, cuprinde prevederea că dreptul de proprietate nu se poate transmite consensual, ci numai prin declaraţie făcută în registrul de acţiuni al emitentului, subscrisă de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor şi prin menţiune făcută pe acţiune, iar nu, potrivit dreptului comun, prin simplul acord de voinţă, cum eronat s-a pronunţat instanţa de apel;
- hotărârea din apel este criticată de recurent că a statuat dreptul de proprietate al lui M.M. pe cele 1541 acţiuni ale SC M.C. SA Cluj, iar, pe de altă parte, a statuat nefiresc obligaţia recurentului de a-i restitui aceluiaşi M.M. în întregime preţul achitat de 150.000.000 lei, penalităţi şi daune de peste 1,5 miliarde lei.
Recursul pârâtului este nefondat.
Analizând criticile din recurs, în raport cu actele şi lucrările din dosar, se constată, verificând în acelaşi timp şi dispoziţiile legale în materie, că aceste critici nu pot conduce la modificarea hotărârii recurate, după cum vom arăta în cele ce urmează. Astfel:
I. Criticile vizând aspectul referitor la admiterea apelului declarat de M.M. prin Decizia recurată.
Instanţa de apel nu a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, cum a susţinut recurentul ca prim motiv de recurs.
În apelul pe care l-a declarat, împotriva sentinţei dată de Tribunalul Cluj în rejudecare, M.M., a solicitat să se păstreze dispoziţiile sentinţei apelate pentru pachetul de 1521 de acţiuni la SC M.C. SA, întrucât instanţa de fond respinsese cererea reclamantului pentru penalităţi, acordându-i un număr mai mare de acţiuni, respectiv, 2028 în loc de 1521, din eroare. Aşa încât, în mod corect, instanţa de apel, respectând principiul disponibilităţii în procesul civil, a corectat confuzia privind cumulul executării în natură cu plata de penalităţi. Această corectare a făcut-o prin Decizia sa, iar nu printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, nefiind vorba de o eroare de calcul posibil de îndreptat în condiţiile art. 281 - 2811 C. proc. civ. de către însăşi instanţa care a pronunţat sentinţa .
Critica privind acordarea despăgubirilor este, de asemenea, nefondată.
Prin hotărârea sa, instanţa de apel a dat eficienţă clauzei penale din contract, sancţionând partea în culpă pentru neexecutarea convenţiei.
Clauza penală este convenţia accesorie a părţilor, prin care acestea determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligaţiilor din contract şi prin care se sancţionează partea în culpă.
Or, prin convenţia lor din 23 august 1995, părţile au convenit asupra modalităţii de sancţionare prin obligarea vânzătorului, care nu îşi va respecta în întregime promisiunea de vânzare, la restituirea avansului primit de la cumpărător, în sumă de 150.000.000 lei, cu dobânzile bancare aferente, plus o despăgubire de 100.000.000 lei, cum corect a dispus instanţa de apel.
Nici motivul de recurs potrivit cu care calculul penalităţilor este incorect, nu este întemeiat.
Din termenii convenţiei rezultă modalitatea de calcul a dobânzii, respectiv „din ziua primirii sumei până la completa achitare", iar cum sensul acestei clauze este explicit, dispoziţiile art. 1303 C. civ., privind interpretarea clauzelor îndoielnice, nu îşi găsesc aplicare în speţă.
Criticile vizând respingerea apelului declarat de T.I.M. în dosarul anexat, prin Decizia recurată.
Motivul de recurs, potrivit cu care convenţia din 23 august 1995 este nulă absolut, în temeiul art. 1303 C. civ., pentru nedeterminarea preţului, a făcut obiectul analizei instanţei supreme, care, prin Decizia nr. 1165 din 25 martie 1999, a statuat că această vânzare este valabilă în condiţiile art. 1295 şi urm. C. civ. Aşa încât, hotărârea recurată este corectă în aspectul privind respingerea motivului de apel al reclamantului în dosarul conexat.
Motivul de recurs, legat de despăgubirea pârâtului în cererea conexată, nu poate fi luat în considerare pentru modificarea hotărârii recurate, întrucât, aşa cum a stabilit instanţa supremă, prin Decizia menţionată în primul ciclu procesual, ordinul de plată nr. 728 din 13 septembrie 1998 indică drept beneficiar al acestei plăţi o societate comercială şi, nicidecum pe M.M.
Nici critica privind incorecta respingere a cererii reclamantului din acţiunea conexată, de constatare a lipsei de efecte juridice a actului adiţional nr. 24645 din 23 august 1995, nu este întemeiată.
Încheierea de către părţile în proces a unor acte, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, conferă acestor acte deplină valabilitate, dau naştere unor raporturi juridice între părţi, cu drepturi şi obligaţii, inclusiv, acelea referitoare la îndeplinirea formalităţilor de publicitate la registrul comerţului.
Tot astfel, critica recurentului, potrivit cu care greşit a fost menţinută, de către instanţa de apel, soluţia privind valabilitatea transferului dreptului de proprietate în favoarea lui M.M. pentru 1.541 de acţiuni de la SC M.C. SA, este nefondată. Corect a procedat instanţa de apel la menţinerea soluţiei fondului, căci această soluţie este în acord cu prevederile art. 3 pct.4 C. com.
În fine, ultima critică, privitoare la statuarea, prin Decizia recurată, a dreptului de proprietate conferit reclamantului concomitent, cu obligarea pârâtului la restituirea în întregime a preţului achitat, cu penalităţi şi daune, urmează a fi înlăturată, întrucât, în analiza motivelor precedente, aceste aspecte au fost lămurite.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul T.I.M., împotriva deciziei nr. 537 din 22 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2153/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2155/2003. Comercial → |
|---|
