CSJ. Decizia nr. 2157/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2157/2003
Dosar nr. 9291/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 540, pronunţată la data de 26 martie 2001, în dosarul nr. 295/COM/2001, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Dolj a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta, SC R.C.P. SRL, împotriva pârâţilor R.A. A.D.P.F.L. Craiova şi Consiliul Local Craiova, prin care a solicitat instanţei, în temeiul art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 133/1999, obligarea acestora să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Craiova, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru o zi de întârziere, iar, în caz de refuz al acestora, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, stabilind şi preţul vânzării, precum şi condiţiile efectuării plăţii în rate eşalonate pe termen de 3 - 5 ani, cu avansul legal de 5 - 20%, cu cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 133/1999, invocată ca temei legal al cererii introductive, menţinut prin precizările aduse acesteia la data de 19 martie 2001, cu ocazia rejudecării cauzei în fond de către instanţa competentă şi nici a celei prevăzute de HG nr. 505/1998, la care a făcut referire, prin petiţia depusă la dosar, la data de 09 decembrie 1999.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 972, pronunţată la data de 19 octombrie 2001, în dosarul nr. 1121/C/2000, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial deţinut de aceasta, conform contractului nr. 42/1994, în Craiova, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi, începând cu data pronunţării deciziei şi până la încheierea contractului şi să plătească acesteia suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în principal, că, în raport cu HG nr. 389/1996, modificată prin HG nr. 505/1998, cererea reclamantei este fondată, având în vedere că aceasta, în calitate de titular al unui drept de folosinţă a spaţiului valabil constituit prin contractul nr. 42/1994, a formulat cerere de cumpărare a sus arătatului spaţiu, apreciind, ca fiind îndeplinite, condiţiile prevăzute de menţionatele acte normative.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au formulat recurs intimaţii-pârâţi, R.A. A.D.P.F.L. Craiova şi Consiliul Local al municipiului Craiova.
Cu privire la recursul intimatei-pârâte, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, se reţine că aceasta, deşi a fost legal citată, cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru, în cuantum de 30.000 lei, stabilită conform cerinţelor art. 13, raportat la art. 11 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, şi timbrului judiciar, în valoare de 1.500 lei, stabilit conform cerinţelor art. 3 alin. (1) din OG nr. 32/1995, modificată, nu a îndeplinit obligaţia timbrării cererii sale de recurs, de care a fost încunoştinţată, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din legea privind taxele judiciare de timbru şi în considerarea art. 9 alin. (2) din evocatul act normativ, privind timbrul judiciar, Curtea va anula, ca netimbrat, recursul acestei părţi.
Referitor la recursul intimatului-pârât, Consiliul Local al municipiului Craiova, se remarcă că, în susţinerea acestei cereri, s-au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ., arătându-se, în esenţă, în dezvoltarea acestora, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, dată fiind natura civilă a litigiului şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. şi HG nr. 505/1998, ale cărei condiţii nu au fost îndeplinite, critici care, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului prin prisma motivelor invocate de recurentul, Consiliul Local al municipiului Craiova, Curtea apreciază ca acestea sunt, în parte, întemeiate.
Astfel, se constată că, faţă de calitatea de comerciant a reclamantei, destinaţia spaţiului în litigiu pentru desfăşurarea activităţii sale comerciale şi dispoziţiile art. 4, 7 şi art. 56 C. com., soluţionarea litigiului aparţine jurisdicţiei comerciale, aşa încât critica ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Din perspectiva criticii ce vizează incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de observat că reclamanta, în exerciţiul dreptului său de dispoziţie, a invocat, ca temei juridic al acţiunii sale: Legea nr. 133/1999, atât prin cererea introductivă cât şi prin precizările aduse ulterior acesteia, la data de 19 martie 2001, la solicitarea instanţei, urmare a faptului că, prin petiţia din 09 decembrie 1999, invocase HG nr. 505/1998, astfel că instanţa de apel, apreciind că temeiul juridic al acesteia îl constituie HG nr. 389/1996 şi HG nr. 505/1998, a nesocotit cerinţele art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care, în apel, nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată şi, deopotrivă, cerinţele menţionatelor acte normative şi Normelor metodologice de aplicare a HG nr. 505/1998, având în vedere că, la dosarul cauzei, nu există dovezi care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute prin dispoziţiile acestora de către reclamantă.
Aşa fiind, constatând îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul Consiliului Local al municipiului Craiova şi va modifica Decizia atacată, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al municipiului Craiova, împotriva deciziei nr. 972 din 19 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială. Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul reclamantei, SC R.C.P. SRL Craiova, împotriva sentinţei nr. 540 din 26 martie 2001 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2155/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2159/2003. Comercial → |
|---|
