CSJ. Decizia nr. 2243/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2243/2003
Dosar nr. 3387/2001
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta SC S.M. SA Bucureşti, prin cererea înregistrată la 15 martie 2000 şi ulterior precizată, pentru plata sumei de 41.068.373 lei, cu titlu de reactualizare a sumei neachitată, şi dobândă pe perioada 29 noiembrie 1998 – 30 martie 2000, cu cheltuieli de judecată aferente.
Prin sentinţa nr. 5322 din 22 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, această acţiune a fost admisă, astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunţa hotărârea de mai sus, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a vândut cu factura nr. 1051919/1998 seminţe de grâu, în valoare de 121.834.713 lei, din care pârâta nu a achitat decât 26.218.431 lei, la care se adaugă dobânda comercială.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 362 din 6 martie 2001, reţinându-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs şi a solicitat să fie casată, întrucât:
- a fost dată cu aplicarea greşită a legii, situaţie sancţionată de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, a susţinut că dispoziţiile art. 969 C. proc. civ., menţionate în hotărârea recurată, nu justifică reactualizarea debitului;
- au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, cu toate că instanţa de apel a respins apelul pârâtei, a modificat temeiul juridic al acordării termenelor de către instanţa de fond;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, respectiv, nu a precizat la ce a fost obligată pârâta, procedând eronat la cumularea sumelor decurgând din reactualizare, taxă de timbru, dobândă legală şi onorariu de avocat.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din analiza actelor recursului pârâtei nu se reţine existenţa a nici unui motiv care să justifice admiterea acestuia.
Este de necontestat că faptul că pârâta a primit de la reclamantă seminţe de grâu, a cărei contravaloare nu a achitat-o în termen, fapt recunoscut, de altfel, de recurentă.
Nemulţumirea pârâtei, că instanţele anterioare au obligat-o la plata sumei reactualizate, nu reprezintă o critică întemeiată, întrucât admiterea pretenţiilor reclamantei sub forma acestei reactualizări a fost corect dispusă de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel, în temeiul art. 969 şi 970 C. civ., reactualizarea neconstituind daună, rezultat al unei sancţiuni, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei asumată, ci chiar obligaţia în sine, raportată la devalorizarea monedei naţionale.
Critica vizând schimbarea temeiului juridic al acordării daunelor nu este de natură a scuti pe pârâtă de plata acestora.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că dobânda comercială a fost acordată în condiţiile art. 43 C. com., care statuează că această dobândă se acordă pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată de către debitor din ziua în care devine exigibilă, aceasta fiind reprezentată de dobânda pieţii, respectiv, echivalentul scontului B.N.R.
Nici motivul de recurs după care instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la explicitarea sumei la care a fost obligată pârâta la plată nu este întemeiat.
Din analiza lucrărilor dosarului instanţei de fond, rezultă că pârâta, la termenul din 20 mai 2000, a solicitat amânarea judecării cauzei „pentru a se verifica timbrajul", iar în şedinţa din 30 iunie 2000 a solicitat să se pună în vedere reclamantei să depună modul de calcul al daunelor.
În aceste împrejurări, având cunoştinţă de pretenţiile reclamantei, este nefondată critica pârâtei, potrivit cu care greşit instanţa de fond, în suma totală de 41.068.373, a inclus toate obligaţiile sale faţă de reclamantă. În contextul celor ce preced, recursul pârâtei nefiind fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 362 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2242/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Comercial → |
|---|
