CSJ. Decizia nr. 2249/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2249/2003
Dosar nr. 6908/2001
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12/ E /2001 Tribunalul Neamţ a admis, în parte, acţiunea reclamantei SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ şi a dispus reactualizarea sumei datorate prin sentinţa civilă nr. 1078/ E /1998.
Admiterea în parte a acţiunii a fost motivată de instanţa de fond prin aceea că debitoarea pârâtă a fost somată să-şi execute obligaţia prin adresele nr. 264 din 20 iulie 1999 şi nr. 267/2000 şi că întârzierea executării ar fi determinat ruperea echilibrului prestaţiilor existente la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin Decizia nr. 487/2001, Curtea de Apel Bacău a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că cererea reclamantei de a i se reactualiza creanţa în sumă de 71.829.919 lei nu este întemeiată întrucât nu a solicitat executarea silită a sentinţei civile nr. 1078/1998 profitându-i deţinerea imobilului prin conferirea dreptului de retenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod eronat i-a fost respinsă acţiunea întrucât, prin notificările făcute în mod repetat debitoarei, aceasta a fost pusă în executare, riscul devalorizării sumei grevând asupra acesteia şi că s-a confundat dreptul retentorului cu cel al chiriaşului fiind nejustificată afirmaţia că retenţia i-a profitat.
A mai susţinut că instanţa de apel a omis să analizeze motivul de apel referitor la dobânda legală solicitată prin acţiune.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a făcut o analiză minuţioasă a probelor administrate în cauză şi a reţinut în mod corect că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite reactualizarea creanţei.
Aceasta, pe de o parte, deoarece întârzierea în efectuarea plăţii nu este imputabilă debitorului, care nu a făcut altceva decât să epuizeze mijloacele de apărare legală, iar pe de altă parte, hotărârea instanţei de apel fiind definitivă şi executorie, avea posibilitatea să pornească în orice moment executarea silită pentru sumele ce-i fuseseră acordate prin această hotărâre – fapt nedovedit de aceasta.
Argumentul că instanţa nu a avut în vedere aşa zisele notificări formulate de reclamantă este lipsit de temei legal, acestea neechivalând cu o cerere de executare silită a creanţei.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi nu a confundat dreptul retentorului cu cel a chiriaşului, atunci când a motivat că reclamantului i-a profitat pasivitatea uzând de dreptul de retenţie.
Respingând în totalitate acţiunea constantă de apel, s-a pronunţat, implicit, şi asupra capătului de cerere privind plata dobânzii, aşa încât şi această critică este nefondată.
În consecinţă, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 314 combinat cu art. 396 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Piatra Neamţ, împotriva deciziei nr. 487 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 225/2003. Comercial → |
|---|
