CSJ. Decizia nr. 2248/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2248/2003
Dosar nr. 6887/2001
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 616 din 29 ianuarie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantului M.E., aşa cum a fost precizată, şi a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2055, încheiat între părţi la 4 februarie 2000, şi a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea în lei, la data plăţii, a avansului achitat de acesta în sumă de 8000 dolari S.U.A., 137.000.000 lei penalităţi de întârziere, aferente perioadei 22 martie 2000 – 18 decembrie 2000, precum şi 19.925.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi a prevederilor legale, incidente cauzei, a reţinut că, între părţi, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de mai sus în baza căruia pârâta trebuia să livreze reclamantului mobilier în valoare de 28.000 dolari S.U.A., iar reclamantul s-a obligat să achite în avans 40% din valoarea acestuia, adică 11.200 dolari S.U.A. Că, întrucât, aşa cum rezultă din factura fiscală 2764002 din 4 februarie 2000 şi chitanţa 4389056, reclamantul a achitat suma de 8000 dolari S.U.A., reprezentând avans, iar pârâta nu a livrat produsele, s-a impus rezilierea contractului şi obligarea pârâtei la restituirea avansului.
Apelul declarat de pârâtă, prin care a criticat sentinţa tribunalului deoarece a dispus rezilierea contractului, la cererea reclamantului, pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor asumate, deşi reclamantul este cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita 40% din valoarea contractului cu titlu de avans sub condiţia rezoluţionării contractului, conform clauzei 8.1 şi, respectiv, 8.3 raportat la 5.1, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială prind Decizia nr. 1043 din 26 iunie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că Decizia Curţii de Apel Bucureşti este nemotivată şi conţine motive străine pricinii. Din considerentele deciziei, astfel motivate, rezultă că, într-adevăr, unele considerente sunt străine pricinii prin aceea că, nefăcându-se o interpretare unitară a clauzelor contractului, se invocă argumente străine raporturilor dintre părţi.
În ce priveşte greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, respectiv, contractul nr. 2055 din 2 februarie 2000, curtea de apel a interpretat greşit clauzele acestuia reţinând în mod nejustificat ca, de altfel, şi tribunalul, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
În acest sens, o interpretare sistematică a clauzelor actului dedus judecăţii relevă că între părţi s-a încheiat contractul cu numărul de mai sus în care, la Cap. III pct. 5 paragraful 2, se stipulează ca „40% avans – 11.200 dolari S.U.A. (din preţul total de 20.000 dolari S.U.A. ) fără T.V.A. pe bază de factură de avans, ce va fi emisă odată consemnarea prezentului contract." Totodată, în Cap. VI art. 6.1, privind termenul de livrare a produselor, se menţionează că „acesta este de 30 zile lucrătoare de la achitarea integrală de către beneficiar a avansului".
S-a mai stipulat în art. 4.4 că beneficiarul se obligă să preia mobilierul executat în raport cu opţiunile sale privind sortimente, tip, dimensiuni, culoare, etc., exprimate la încheierea contractului, în caz contrar, contractul se desfiinţează de drept.
Or, numai interpretând greşit clauzele contractului şi dispoziţiile art. 1020 C. civ., instanţa de apel şi cea de fond au ajuns la concluzia că pârâta este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate câtă vreme aceste obligaţii erau sub condiţia achitării de către reclamant a avansului de 11.200 dolari S.U.A. pe care acesta nu l-a achitat decât parţial (800 dolari S.U.A.) lucru, de altfel, netăgăduit în cursul procesului. Astfel fiind, soluţia de admitere a acţiunii reclamantului, care nu şi-a îndeplinit propria obligaţie, este nelegală şi netemeinică, acesta neputând invoca propria culpă spre a cere rezilierea contractului, care, oricum, produce efecte doar pentru viitor. Tot în mod just, instanţa de apel a respins cererea formulată de pârâta apelantă întemeiată în mod corect pe excepţia de non adimpleti contractus de către reclamant.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.D. SRL Chitila, împotriva deciziei nr. 1043 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, pe care o modifică; admite şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 616 din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă, în sensul că respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2243/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2249/2003. Comercial → |
|---|
