CSJ. Decizia nr. 2338/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2338/2003
Dosar nr. 127/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 5231 din 3 august 1998, la Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta, Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SRL Dorna-Cândreni a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 92.432.160 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere în decontarea facturilor emise, în valoare de 105.861.923 lei.
Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 328 din 13 aprilie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în cauză, concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul L.I., care a reţinut că, datorită unor calamităţi naturale, a actului adiţional şi a noului contract intervenit între părţi, precum şi a procesului-verbal nr. 4559 din 15 octombrie 1006, pârâta nu datorează penalităţi de întârziere în decontarea facturilor emise de reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, Direcţia Silvică Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând că, în mod nejustificat, prima instanţă a luat în considerare concluziile unei expertize extrajudiciare întocmită de expertul L.I., care a concluzionat că nu se datorează penalităţi de întârziere în decontare, când, în cauză, s-au efectuat două expertize ordonate de instanţă, şi anume, experţii P.I. şi R.C., care au stabilit că pârâta a achitat cu întârziere facturile emise de reclamantă, iar cuantumul acestora este de 69.780.879 lei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 480 din 22 noiembrie 2001, a admis apelul reclamantei şi, în consecinţă, schimbă sentinţa apelată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanta, Direcţia Silvică Suceava, împotriva pârâtei SC D.C. SRL Dorna-Cândreni şi obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 69.780.880 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în decontare a facturilor în termen, precum şi suma de 7.247.788 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanţe.
Instanţa de apel a hotărât astfel, având în vedere concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Prin cererea înregistrată cu nr. 4595 din 27 decembrie 2001, pârâta SC D.C. SRL Dorna-Cândreni a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând că:
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii;
- art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod nejustificat, s-au acordat penalităţi de întârziere, în sumă de 69.780.880 lei, reclamantei, acestea fiind nedatorate, reclamanta nefăcând vorbire în cuprinsul acţiunii sale de actele de forţă majoră şi de decalarea termenelor de livrare prin încheierea unor contracte pe anul 1997 (pentru lemnul neexploatat în 1996).
În contextul acestui motiv, recurenta arată că, deşi, în apel, reclamanta recunoaşte că au fost reeşalonate pe anul 1997 – partiţiile neexploatate din contractul nr. 6773 din 14 iunie 1996, în valoare de 24.727.954 lei şi contractul nr. 7755 din 8 iunie 1996, în valoare de 40.670.784 lei, „în urma ivirii unor calamităţi", reeşalonare cuprinsă în actul adiţional nr. 14206 din 23 noiembrie 1996, cu termen de livrare cuprinse între 1 ianuarie - 10 martie 1997, valoarea totală a cantităţii de lemn neexploatat fiind de 65.398.738 lei, această sumă nu este exclusă din calculul penalităţilor;
- făcându-se reeşalonarea cantităţii de cherestea neexploatată din cauza forţei majore pe anul 1997, reclamanta avea obligaţia emiterii de noi facturi pe anul 1997, sau să-şi reconsidere calculul penalităţilor, ceea ce nu a făcut, susţinând că obligaţia de plată a pârâtei este pentru întreaga sumă, calculată iniţial la 92.432.160 lei, şi contestând actele de forţă majoră. Astfel, arată recurenta, cum obligaţia principală contractuală a fost decalată ca termen de executare şi obligaţia secundară, privind dreptul de a solicita penalizări în cazul neexecutării, se naşte la împlinirea noului termen de executare, cuprins în actul adiţional încheiat în anul 1997.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurentă, se reţine că aceasta este temeinică şi legală, instanţa de apel a avut în vedere toate expertizele efectuate în cauză.
Astfel, din suplimentul la expertiză efectuat de dl. expert contabil P.I. înregistrat la 12 mai 2000 (dosar nr. 5231/1998) cât şi din raportul de expertiză al d-lui. expert tehnic în domeniul silviculturii ing. R.C. (dosar nr. 5231/1998) rezultă că recurenta-pârâtă a beneficiat de diminuarea penalităţilor cu suma de 22.651.280 lei, reprezentând contravaloarea masei lemnoase din partizele afectate de calamităţi, rezultate din procesul-verbal de calamitate, astfel că suma, calculată iniţial la 92.432.160 lei, s-a redus la 69.780.879 lei.
Din aceste expertize, corect reţinute de instanţa de apel, a reieşit că respectivul contract de furnizare, în vigoare în anul 1996 – 1997, nu prevede faptul că, în caz de calamitate, o dată cu reeşalonarea termenelor de exploatare, se face şi reeşalonarea plăţilor şi, de altfel, nici actul adiţional la contract nu a prevăzut acest lucru, ci a consfinţit termenele de exploatare cerute de beneficiar prin anexa 1 la procesul-verbal de calamitate.
În concluzie, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, reţinând că penalităţile se datorează indisciplinei contractuale a pârâtei, care a nesocotit plata la termen a contravalorii masei lemnoase şi, de asemenea, calculul penalităţilor este corect valoric, fiind calculat la limita minimă a acestora.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.C. SRL Dorna-Cândreni, judeţul Suceava, împotriva deciziei nr. 480 din 22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2336/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2340/2003. Comercial → |
|---|
