CSJ. Decizia nr. 2444/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2444/2003
Dosar nr. 312/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 martie 2000, reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General, a chemat în judecată pârâta, SC P.B.C. SRL Bucureşti, solicitând:
- rezilierea contractului de asociere nr. 173/1996;
- evacuarea pârâtei din spaţiul situat în sectorul 3, Bucureşti;
- obligarea la plata sumei de 40.605,22 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi de întârziere la cota de aport;
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 5890 din 6 octombrie 2000 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta nu s-a făcut culpabilă de neexecutarea obligaţiilor contractuale, care să determine rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea pârâtei.
Clauza contractuală, privind plata lunară a 1.150 dolari S.U.A., independent de orice profit, deci participarea numai la beneficii nu şi la pierderi, a fost reţinută de instanţă, ca fiind o clauză leonină.
Conform art. 1513 C. civ., este nul contractul prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor. În acelaşi sens, în alin. (2) din articolul menţionat este prevăzută nulitatea convenţiei prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de a participa la pierdere.
Faţă de nelegalitatea clauzei privind cota de profit, instanţa a reţinut că nu poate fi aplicabilă nici clauza penală, accesorie, astfel că cererea pentru plata de penalităţi este nefondată.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca tardiv motivat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1449 din 8 noiembrie 2001, apelanta fiind obligată la plata sumei de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de către instanţa de apel că motivarea sentinţei tribunalului a fost comunicată reclamantei-apelante la 18 octombrie 2000, dată faţă de care termenul legal de 15 zile a fost depăşit la data depunerii motivelor de apel, 1 martie 2001.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei menţionate, susţinând că greşit s-a reţinut tardivitatea apelului, întrucât, la data depunerii motivelor de apel, 1 martie 2001, erau aplicabile dispoziţiile art. 286 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivarea apelului se poate face până la prima zi de înfăţişare.
Recurentul mai susţine că motivarea sentinţei s-a făcut prin afişare, cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1), art. 91 şi 92 C. proc. civ., sancţionate cu nulitatea.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că motivarea apelului se putea face până la prima zi de înfăţişare, este fără temei.
La data pronunţării sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 5890 din 6 octombrie 2000, erau în vigoare modificările codului de procedură civilă aduse prin OG nr. 13 din 29 ianuarie 1998, care a fost abrogat de la 1 ianuarie 2001.
Ca urmare, potrivit art 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii redactate.
Dispoziţiile din Cartea VII, art. 725 alin. (4) C. proc. civ., prevăd că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Ca urmare, întemeiat instanţa de apel a reţinut că motivarea apelului, în raport cu prevederile procedurale în vigoare la data pronunţării hotărârii, trebuia să se facă în 15 zile de la comunicarea sentinţei motivate, iar nu până la prima zi de înfăţişare.
Susţinerea recurentei, că legea aplicabilă era cea de la data depunerii motivelor de apel, respectiv, 1 martie 2001, şi anume, OUG nr. 138 din 2 octombrie 2000, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2001, astfel că motivarea apelului se putea face până la prima zi de înfăţişare, nu poate fi primită, întrucât legea aplicabilă în exercitarea căilor de atac este cea de la data pronunţării hotărârii atacate.
Din verificarea actelor dosarului se constată că reclamanta a declarat apelul la 2 februarie 2000, fiind înregistrat la Tribunalul Bucureşti sub nr. 1964, solicitând redactarea sentinţei 5890 din 6 octombrie 2000.
Comunicarea sentinţei motivate către reclamantă s-a făcut la 3 ianuarie 2001, prin afişare, conform cu prevederile art. 92 C. proc. civ., iar petiţionara nu contestă primirea hotărârii la această dată, consemnată cu procesul-verbal de îndeplinirea comunicării (dosar fond) şi nu face dovada primirii sentinţei la o altă dată. Susţinerile reclamantei se referă la dreptul de a depune motivele de apel până la prima zi de înfăţişare, 1 martie 2001.
Ca urmare, faţă de data comunicării sentinţei atacate, 3 ianuarie 2001, depunerea motivelor de apel, la 1 martie 2001, era tardivă, Decizia curţii de apel de respingere a apelului pe acest temei, fiind legală.
Ca urmare, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 1449 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2443/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2445/2003. Comercial → |
|---|
