CSJ. Decizia nr. 2445/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2445/2003
Dosar nr. 314/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA Târgovişte a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.I.. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 109.453.670 lei contravaloare marfă, plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3200 din 24 iunie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, reţinând că pretenţiile acesteia sunt neîntemeiate, neavând suport probator, iar livrările reciproce dintre părţi s-au compensat valoric.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta şi, prin Decizia civilă nr. 1436 din 2 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, l-a respins, ca nefondat.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de apel a reţinut că între părţi s-a încheiat procesul verbal de compensare nr. 437/1998, în valoare de 1.237.228.016 lei, fiind refuzată suma de 112.032.502 le, aşa încât, din documentele depuse la dosar, rezultă că preţul mărfurilor livrate de către reclamantă s-a achitat parţial în numerar şi parţial prin compensare.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 din C. proc. civ. şi, solicitând modificarea hotărârilor date de instanţele de fond şi apel, în sensul admiterii acţiunii sale şi obligării intimatei pârâte la plata sumei de 109.453.670 lei, reprezentând contravaloare marfă, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă arată, astfel că, atâta timp cât procesul verbal de compensare nu a fost finalizat la valoarea iniţială de 1.237.228.016 lei, fiind refuzată suma de 112.032.502 lei, nu se poate susţine că a avut loc o compensare totală a debitelor existente.
Mai arată că, în mod greşit, s-a considerat că, dacă pe facturi se menţionează „achitat compensare", este suficient, pentru că, dacă facturile ar fi fost achitate integral, prin compensare, intimata ar fi trebuit să depună actul din care rezultă plata acestora, combătând pretenţiile sale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Procesul verbal de compensare, nr. 437 din 12 octombrie 1998, a fost finalizat la valoarea de 1.237.228.016 lei (fila 57 dosar fond), din care reclamanta a susţinut că pârâta a refuzat nejustificat suma de 109.453.670 lei (fila 45 dosar fond).
Această susţinere nu este, însă, întemeiată, deoarece şi contravaloarea mărfii, prevăzute în cele două facturi, nr. 149333 din 13 martie 1998 şi 149459 din 16 martie 1998, a fost achitată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Prin urmare, corect s-a reţinut de către instanţele care s-au pronunţat în cauză că întregul debit datorat de pârâtă a fost achitat, iar susţinerile reclamantei, privind preţurile ce trebuiau avute în vedere la compensarea valorică a livrărilor reciproce nu au fost dovedite, astfel cum prevăd art. 1169 C. civ. şi art. 46 C. com.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat nici o critică întemeiată în condiţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., pe care le-a invocat, urmează a se respinge recursul pe care aceasta l-a declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Târgovişte, împotriva deciziei nr. 1436 din 2 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2444/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2449/2003. Comercial → |
|---|
