CSJ. Decizia nr. 2456/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2456/2003
Dosar nr. 2354/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 11 decembrie 2000, reclamanţii B.N. şi B.V., în contradictoriu cu pârâta C.E.C. SA Bucureşti, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 5.045 dolari S.U.A. pentru un titlu de participare la F.N.I. la valoarea în lei din suma plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantei, se susţine că, în baza contractului de fidejusiune, nr. 2205/1042, din 6 decembrie 1999, C.E.C. s-a obligat să achite către investitorii F.N.I. valoarea la zi a unităţii de fond în cazul în care se constată imposibilitatea de plată datorată înscrisurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii.
Au mai susţinut reclamanţii că, întrucât instanţele de judecată au decis valabilitatea contractului, au solicitat C.E.C. să le plătească valoarea la zi a unităţii de Fond, şi anume 5.045 dolari S.U.A., titlurile la valoarea zilei la care se va face.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 2407 din 27 martie 2001, a anulat acţiunea, ca netimbrată, reţinând că reclamanţii nu şi-au onorat obligaţia de plată a taxei de timbru.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, invocând faptul că beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 131 A din 4 septembrie 2002, a respins ,ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii B.N. şi B.V., reţinând că instanţa a reţinut că reclamantul nu beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru şi a stabilit în sarcina reclamanţilor o taxă judiciară de timbru în valoare de 8.145.000 lei şi 30.000 lei timbru judiciar, obligaţie căreia reclamanţii nu s-au conformat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii, criticând, pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând faptul că dovezile de plată a taxei de timbru au fost depuse la dosarul cauzei (O.P. nr. 69 din 4 iunie 1997, foaia de vărsământ nr. 4836286 din 20 decembrie 2000, procesele verbale de compensare nr. 150 din 5 februarie 2001 şi 82 din 15 februarie 2001, documente care, în opinia reclamanţilor, nu au fost luate în considerare de instanţa de apel)
Mai invocă reclamanţii şi dispoziţiile cuprinse în art. 29 din Legea nr. 146/1997.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu evidenţă următoarea situaţia de fapt:
- prin rezoluţia judecătorului de serviciu şi, ulterior, prin măsura luată de instanţa de fond prin încheierea din 30 octombrie 2001, s-a dispus citarea reclamanţilor cu menţiunea timbrării recursului.
- la termenul de fond, 30 ianuarie 2001, reclamanţii au depus ordinele de plată vizate pentru neutilizare şi notele de compensare pe care le invocă în susţinerea recursului solicitând instanţei să ia act că şi-au îndeplinit obligaţia legală de timbrare; totodată, reclamanţii au învederat instanţei că au făcut demersuri pentru a obţine o scutire de la plata taxei de timbru, invocând, în sprijinul acestei susţineri, dispoziţiile art. 24 alin. (1) litera o) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997;
- instanţa de fond a pus în vedere reclamanţilor, la termenul sus menţionat, prin adresă scrisă, taxa judiciară de timbru, legal datorată, acordând în acest sens termen la 27 martie 2001.
- s-a reţinut, totodată, că actele depuse de reclamanţi la 20 februarie 2001 în dovedirea timbrării acţiunii indicau un număr greşit de cont şi atestau că suma de 4.564.054 lei fusese achitată pe numele unei alte societăţi comerciale.
- la termenul din 27 martie 2001, instanţa, constatând că recurenţii nu au făcut dovada scutirii de taxă de timbru, că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. din Legea nr. 146/1997 şi având în vedere că nu a fost satisfăcută cerinţa timbrajului, a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 din Legea 196/1997.
În considerarea celor ce preced se reţine că, în mod legal şi temeinic ,s-a dispus anularea acţiunii, ca netimbrată, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.N. şi B.V., împotriva deciziei nr. 131/ A din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2454/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2457/2003. Comercial → |
|---|
