CSJ. Decizia nr. 2495/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2495/2003
Dosar nr. 2079/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială, prin sentinţa nr. 130 din 26 februarie 2001, a admis acţiunea reclamantului D.I. şi a obligat pârâta SC U.A. SA Timişoara la 200.000.000 lei despăgubiri şi la 14.185.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
De asemenea, a obligat, în solidar, pârâţii P.I.A. şi SC C.J. SRL Târgu-Frumos, la plata sumei de 41.401.795 lei, cu titlu despăgubiri şi la 2.165.072 lei – cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 32 din 30 mai 2002, a admis apelul pârâtei SC U.A. SA Timişoara, împotriva sentinţei instanţei de fond şi, în consecinţă.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că obligă, în solidar, pe pârâţii P.I.A. şi SC C.J. SRL să plătească reclamantului suma de 241.401.795 lei, reprezentând despăgubiri şi 16.350.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată, la fond şi 8.826.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Totodată, a respins acţiunea reclamantului faţă de pârâta SC U.A. SA Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit sentinţei penale nr. 81 din 23 ianuarie 2002 a Judecătoriei Focşani, la data de 8 august 2000, pârâtul P.I.A., conducând un autovehicul, proprietatea pârâtei, SC C.J. SRL, a produs un accident rutier, avariind autoturismul, proprietatea reclamantului.
La data de 9 august 2000, pârâtul a contactat agentul de asigurări Gh.I., care i-a eliberat un tichet de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto, cu o dată anterioară producerii accidentului, respectiv, data de 4 august 2000, dată la care s-a menţionat nereal şi încasarea primei de asigurare.
Prin urmare, la data producerii accidentului rutier, contractul de asigurare nu era încheiat şi, deci, neproducând efecte, nu subzistă răspunderea societăţii de asigurare, astfel că, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., răspunde, în solidar, pârâtul P.I.A., autorul accidentului şi pârâta SC C.J. SRL, în calitate de comitent.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, însă a aplicat greşit prevederile legale în materie.
Astfel, faţă de împrejurarea că, în speţă, raportul dedus judecăţii izvorăşte dintr-un contract de asigurare, prin efectul legii, răspunderea civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este guvernată de Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările, Legea nr. 32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor şi HG nr. 1054/1999, privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. În acest sens, invocă art. 37 din Legea nr. 32/2000, potrivit căruia se instituie principiul răspunderii pentru orice faptă sau omisiune a asigurătorului ori a agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a condiţiilor sau primelor de asigurare, precum şi a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare. De asemenea, art. 46 din Legea nr. 32/2000, care statuează acest principiu prin prevederea că, la data intrării în vigoare a legii, se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Cum, la data formulării acţiunii, faţă de pârâta SC U.A. S.A., ne aflăm în faţa unui contract de asigurare, recunoscut de pârâtă ca fiind valabil şi nu poate fi reţinută nici o culpă în sarcina reclamantei, pârâta este răspunzătoare.
Recursul este nefondat.
La data de 8 august 2000, când pârâtul P.I.A. a produs accidentul nu era încheiat contractul de asigurare şi, ca atare, nu poate subzista răspunderea pârâtei S.C. U.A. SA Timişoara.
În speţă, nu se aplică prevederile art. 37 din Legea nr. 32/2000, deoarece faptele sau omisiunile asigurătorului ori agentului său, cu ocazia încheierii contractului de asigurare la care se referă textul, s-au comis după producerea accidentului, când pârâtul P.I.A. a făcut demersuri pentru obţinerea tichetului de răspundere civilă auto.
Sub acest aspect este irelevantă şi prevederea art. 46 din Legea nr. 32/2000, care, la data intrării în vigoare a legii, abrogă orice alte dispoziţii contrare.
În lipsa unui contract de asigurare, la data producerii evenimentului rutier, este irelevantă împrejurarea că, la data formulării pretenţiilor faţă de pârâta SC U.A. SA, ar fi existat un contract de asigurare civilă pentru pagube produse prin accident auto sau susţinerea reclamantei că nu poate fi reţinută în sarcina sa nici un fel de culpă.
De reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) din HG nr. 1054 din 28 decembrie 1999, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, nu este angajată răspunderea asigurătorului în cazul documentelor de asigurare sau de încasare falsificate. Or, aşa cum reiese din sentinţa penală nr. 81 din 23 ianuarie 2002 a Judecătoriei Paşcani, tichetul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. 1317832 din 4 august 2000 a fost falsificat.
Astfel, pârâtul P.I.A. a determinat, la data de 9 august 2000, pe Gh.I., agent de asigurare la S.C. U.A. SA, să elibereze tichetul de asigurare cu data de 4 august 2000, în vederea asigurării plăţii sumei asigurate şi care a fost prezentat societăţii de asigurare de către reclamant.
Faţă de cele arătate, Curtea reţine că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 32 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2493/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 250/2003. Comercial → |
|---|
