CSJ. Decizia nr. 2598/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2598/2003
Dosar nr. 9276/2001
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, în fond, după casare, prin sentinţa civilă nr. 13 din 8 martie 2000, a admis cererea formulată de Asociaţia P.A.S. C. SA Ploieşti, reprezentată de C.A., a dispus modificarea actelor constitutive ale petiţionarei, conform actului adiţional autentificat sub nr. 3489 din 26 mai 1998 şi înscrierea acestor modificări şi a sentinţei în Registrul Special al Tribunalului Prahova.
Apelul declarat de Asociaţia P.A.S. C. SA Ploieşti şi C.A. a fost respins, prin Decizia nr. 739 din 5 septembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 6834 din 22 noiembrie 2001, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de Asociaţia P.A.S. C. Ploieşti, reprezentată de C.A., reţinându-se că, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea timbrării recursului cu suma de 45.000 lei (diferenţa de 30.000 lei fusese depusă odată cu recursul) aceasta nu s-a conformat, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.
La data de 6 decembrie 2001, C.A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei P.A.S. C. SA Ploieşti, dar şi în nume propriu, a formulat contestaţie în anulare şi revizuire împotriva deciziei civile nr. 6834/2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 317, 318 C. şi 322 C. proc. civ.
În precizarea motivelor contestaţiei în anulare, depusă ulterior, se arată că s-a apreciat greşit de instanţa de rejudecare că este vorba de un litigiu comercial, când, în realitate, era civil, deci, opera excepţia necompetenţei materiale, iar soluţionarea recursului a avut loc, astfel, fără participarea reprezentantului parchetului.
În legătură cu timbrajul, se consideră că legal recursul trebuia timbrat cu suma de 30.000 lei, cât s-a şi consemnat odată cu depunerea acestuia, şi nu cât s-a menţionat în citaţia trimisă de Curtea Supremă de Justiţie, pentru termenul din 22 noiembrie 2001, astfel că procedura a fost nelegală pentru această dată cu contestatoarea, fiind incidente atât art. 317, cât şi art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Prealabil analizei motivelor din contestaţia în anulare, este de arătat că, în şedinţa din 14 mai 2003, aşa cum rezultă din practicaua hotărârii, s-a renunţat la temeiul de drept al cererii, constând în art. 322 C. proc. civ., urmând a se avea în vedere numai contestaţia în anulare.
Motivele din contestaţia în anulare, care vizează competenţa materială şi se circumscriu în prevederile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., nu pot fi analizate, pentru că, prin Decizia contestată, a fost respins recursul ca insuficient timbrat, fără să se intre în fondul cauzei, deci, contestaţia în anulare trebuie să vizeze exclusiv cauza care a stat la baza soluţiei pronunţate.
Invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a avut în vedere, ca greşeală materială, tot aspectele de competenţă materială care s-a arătat, deci, nu poate fi supusă analizei.
Singurul motiv referitor la greşita anulare a recursului, ca insuficient timbrat, este înscris în dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. şi vizează menţiunea eronată privind cuantumul taxei de timbru înscris în citaţia trimisă contestatoarei, care, în opinia acestuia, face nelegală citarea pentru termenul de judecată.
Contestatoarea se află într-o eroare atunci când invocă dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., care se referă expres la procedura de chemare a părţii şi care trebuie să îndeplinească, sub sancţiunea nulităţii, condiţiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ.
Menţiunea, eventual greşită, a taxei de timbru în citaţie, nu constituie viciu de procedură şi nu vizează persoana citată sub aspectul cerut de textul enunţat.
Altele erau căile legale (prevăzute de normele de aplicare ale Legii nr. 146/1997, atunci în vigoare) prin care contestatoarea putea să rezolve corectitudinea stabilirii taxei de timbru.
În condiţiile arătate, motivele din contestaţia în anulare, formulată împotriva deciziei nr. 6834/2001 şi numai a acesteia, celelalte hotărâri analizate neavând nici o legătură cu cererea de faţă, nu se pot înscrie în dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi art. 318 C. proc. civ., urmând a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A., împotriva deciziei nr. 6834 din 22 noiembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă, publică, astăzi, 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2597/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 26/2003. Comercial → |
|---|
