CSJ. Decizia nr. 2590/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2590/2003
Dosar nr. 701/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa 738 din 6 aprilie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanta B.A. SA, sucursala Galaţi, împotriva pârâtei SC S. SRL Galaţi, pe care a obligat-o la plata sumei de 44.259.511 lei, reprezentând chirie restantă pe luna septembrie 2000 şi perioada 1 – 14 octombrie 2000 şi costul energiei electrice.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis şi cererea reconvenţională, formulată de pârâta în acţiune, fiind obligată reclamanta din acţiune la 44.259.511 lei contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, format din parter în suprafaţă de 75 mp închiriat de la reclamantă în baza contractului 8030/1998 şi a actului adiţional nr. 1/1999 , cu plata unei chirii lunare de 637,5 dolari S.U.A pe lună, plătibili în lei, plus TVA.
Potrivit art. 4 pct. 8 şi 5 alin. (2) din contract, s-a reţinut că pârâta este în culpă pentru facturile din 3 octombrie 2000 şi 3 noiembrie 2000, deoarece nu au fost achitate la scadenţă.
Potrivit art. 1144 C. civ., s-a considerat că îmbunătăţirile aduse imobilului, şi dovedite de pârâtă, au sporit valoarea acestuia, care profită reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, care, prin Decizia civilă nr. 662 din 27 septembrie 2001, a schimbat în parte sentinţa şi a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională. Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Instanţa a avut în vedere, la pronunţarea hotărârii, punctul II din contractul de închiriere, în sensul că nu poate fi schimbată destinaţia construcţiei, şi art. 9, conform căruia chiria s-a stabilit în baza licitaţiei din 1 octombrie 1998, iar printre alte condiţii se interziceau lucrările care afectau structura de rezistenţă a clădirii sau modificări care să schimbe destinaţia iniţială a spaţiului şi, în plus, se prevedea că orice compartimentare interioară poate fi efectuată de adjudecatarul licitaţiei (pârâta) numai cu aprobarea reclamantei.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că, pentru neplata chiriei, de către pârâtă, la termen, conform pct. VII din contract, a operat rezilierea de drept a contractului de închiriere, la 20 octombrie 2000, predarea spaţiului fiind făcută la data rezilierii cu procesul verbal nr. 7367, în care s-a menţionat că nu se pretinde contravaloarea lucrărilor efectuate de pârâtă, iar aceste lucrări au urmărit nu un spor de valoare, cum greşit s-a reţinut, ci o mai bună exercitare a obiectului de activitate al societăţii pârâte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC S. SRL Galaţi, care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că, după primirea spaţiului în litigiu, care era în stare necorespunzătoare, a trebuit să efectueze lucrările menţionate în procesul verbal din 6 noiembrie 1998, lucrări despre care reclamanta din acţiune a avut cunoştinţă şi nu s-a opus la executarea lor, ceea ce înseamnă că şi-a dat acordul tacit.
Aceste lucrări, în opinia recurentei, nu au afectat nici structura imobilului, nu a schimbat destinaţia şi nici n-au dus la compartimentarea lui, singurele interdicţii din oferta la licitaţie, iar predarea spaţiului cu îmbunătăţirile aduse, constituie o îmbogăţire fără just temei pentru reclamantă.
Cu privire la menţiunea din procesul verbal din 20 octombrie 2000, referitoare la valoarea lucrărilor, se arată că nu este opozabilă recurentei, deoarece semnatarul acestui proces verbal nu avea împuternicire specială, din partea administratorului societăţii, să facă asemenea acte de dispoziţie, astfel că se aplică dispoziţiile art. 1444 C. civ.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea apelului reclamantei.
Recursul este nefondat.
De esenţă în rezolvarea litigiului este dacă operează dispoziţiile art. 1143 - 1147 C. civ., care constituie temeiul de drept al acţiunii şi ale art. 1444 C. civ.
Nu poate fi vorba de o compensare, ca mod de stingere a datoriilor părţilor, pentru că nu se încadrează în condiţiile cerute de art. 1144 C. civ., pretinsa datorie a intimatei faţă de recurentă nefiind exigibilă şi scadentă.
Suma, rezultând din contravaloarea lucrărilor pretinse prin cererea reconvenţională, nu poate fi suportată de intimată (cum bine s-a motivat de instanţa de apel) deoarece, pe de o parte, recurenta nu a avut acordul acesteia la efectuarea lor, iar pe de altă parte, prin procesul verbal de predare - primire al spaţiului în litigiu din 20 octombrie 2000, recurenta a renunţat la contravaloarea lor, deci nu este incident nici art. 1444 C. civ.
Nu se poate reţine un acord tacit al intimatei la efectuarea lucrărilor, nefăcându-se nici o dovadă în acest sens, decât o simplă afirmaţie în recurs, iar art. 8 din contractul de închiriere invocat, se referă la altă situaţie (vânzarea imobilului) decât cea de faţă.
Apărarea recurentei, în sensul că menţiunea din procesul verbal din 20 octombrie 2000, nu îi este opozabilă, nu poate fi primită.
Este adevărat că, potrivit art. 69 C. proc. civ., renunţările la drepturi nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale, dar, în speţă, apărarea recurentei s-a redus la o simplă susţinere fără acoperire probatorie.
Sarcina probei incumba recurentei şi se impunea cu atât mai mult cu cât, reprezentantul său era directorul compartimentului aprovizionare, care nu se ştie ce atribuţii avea, privind actele de dispoziţie ale societăţii, sau dacă nu a avut chiar procură, în sensul celor declarate.
De altfel, aceeaşi persoană a fost reprezentantul recurentei şi la licitaţia organizată pentru închirierea imobilului şi a adjudecat licitaţia creând obligaţii în sarcina acesteia.
Dacă pentru licitaţie s-a depus delegaţia reprezentantului său, pentru predarea spaţiului nu s-a mai depus nici o delegaţie, ceea ce ar putea duce la concluzia că persoana respectivă nu a fost mandatată să predea nici spaţiul. Or, nu s-a pretins de reclamantă aşa ceva.
Surprinzător este comportamentul recurentei care, deşi se afla în posesia procesului verbal de predare a spaţiului încă de la 20 octombrie 2000, şi, deci, cunoştea conţinutul acestuia, nu a acţionat în nici un fel până la 16 martie 2001, când a formulat cererea reconvenţională, după sesizarea instanţei de către intimată.
Faţă de cele arătate, se constată că instanţa de apel nu a interpretat greşit nici unul din actele invocate de părţi, motiv pentru care se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SRL Galaţi, împotriva deciziei nr. 662 din 27 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi secţia comercială şi de contencios administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 259/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2596/2003. Comercial → |
|---|
