CSJ. Decizia nr. 2616/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2616/2003
Dosar nr. 759/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă, la 4 februarie 2000, la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, reclamantul B.M.I. a chemat în judecată pârâta SC A.S.R. SA Mehedinţi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 70.196.423 lei, reprezentând daune, pe care era obligată să le achite, deoarece a fost victima unui accident de circulaţie produs de G.M.V.
La 29 octombrie 1996, aceasta i-a plătit 2.753.925 lei, sumă care reprezintă numai o parte din prejudiciul suferit.
Prin sentinţa civilă nr. 1361, pronunţată la 3 martie 2000, judecătoria şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului, care, după precizarea de către reclamant a acţiunii şi chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, a autoarei accidentului G.N.M., a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâta G.N.M. să plătească reclamantului 10.505.265 lei, reprezentând inflaţia la sumele stabilite cu titlul de despăgubiri, prin sentinţa penală nr. 538/A/1999 a Tribunalului Mehedinţi, achitate cu întârziere.
Acţiunea faţă de SC A.S.R. SA Mehedinţi a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamant, împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 1052, pronunţată, la 14 decembrie 2001, în dosarul nr. 223/C din 2001, a schimbat în parte sentinţa şi a majorat suma la care pârâta, G.N.M., a fost obligată, la 15.227.803 lei, reprezentând indice de devalorizare pentru sumele achitate la 7 aprilie şi 12 mai 2000, aceeaşi pârâtă fiind obligată să plătească reclamantului şi 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Acţiunea faţă de pârâta, SC A.S.R. SA Mehedinţi, a fost respinsă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că soluţia de respingere a acţiunii faţă de SC A.S.R. SA este justificată, deoarece aceasta, în calitate de asigurător, potrivit art. 55 din Legea nr. 136/1995, avea obligaţia de plată a despăgubirii numai în măsura în care reclamantul nu a fost despăgubit de autorul accidentului, iar, în cauză, despăgubirea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească pronunţată în cauza penală, iar autoarea a fost obligată la plată.
Cu privire la deprecierea valorii sumelor neachitate, instanţa de apel a avut în vedere scadenţa din decembrie 1999 şi raportul de expertiză efectuat cu ocazia judecării cauzei în apel.
Împotriva acestei decizii, reclamantul-apelant a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că partea vătămată poate formula acţiune civilă pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale.
În speţă, el s-a constituit ca parte civilă, în 1996, iar obligarea la plată s-a dispus în iulie 1999, devalorizarea survenită în acest interval de timp putând fi considerată pagubă născută după pronunţarea hotărârii penale de către judecătoria Strehaia, iar sumele cheltuite în 1996, i-au fost achitate în anul 2000.
Instanţa de apel nu a precizat nici considerentele pentru care a acordat devalorizarea de la data pronunţării deciziei civile a Tribunalului Mehedinţi, până la achitarea sumelor, nu de la data când paguba s-a produs efectiv, până la achitarea sumei.
Un alt motiv de recurs l-a constituit faptul că s-a respins acţiunea faţă de SC A.S.R. SA Mehedinţi, care a achitat mamei reclamantului suma de 2.759.952 lei, reprezentând degradarea autoturismului.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că sumele pretinse de reclamant au fost stabilite şi se datorau din decembrie 1999, prin hotărâre judecătorească, deci, calculul ratei inflaţiei urma să se facă de la acea dată, până la achitarea efectivă a sumelor.
Cuantumul sumelor datorate cu acest titlu a fost stabilit corect, în raport cu calculele efectuate de expert, iar cu privire la pârâta, SC A.S.R. SA, s-a reţinut corect că aceasta, conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, putea fi obligată la plată, numai în măsura în care reclamantul nu a fost despăgubit de autorul accidentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul, B.M.I., împotriva deciziei nr. 1052 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 262/2003. Comercial → |
|---|
