CSJ. Decizia nr. 2757/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2757/2003
Dosar nr. 1359/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.T. SA Sibiu a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.A. SRL Sibiu, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 29.872.738 lei, reprezentând contravaloare apă caldă şi agent termic, precum şi la plata a 9.051.942 lei penalităţi de întârziere în decontare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 479/C din 29 martie 2001, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 29.872.738 lei, reprezentând contravaloare apă caldă şi agent termic furnizat şi suma de 9.051.942 lei penalităţi de întârziere în plată.
A mai obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei şi suma de 3.009.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâta nu s-a conformat angajamentului asumat prin contractul încheiat cu reclamanta şi nu a plătit, în termen de 30 de zile de la data facturării, costul prestaţiei de care a beneficiat, astfel că datorează şi daune pentru întârzierea în plata preţului.
Prin Decizia civilă nr. 13/A din 1 februarie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a înlăturat ca fiind nefondată apărarea pârâtei-apelante, conform căreia contractul părţilor ar fi fost reziliat în luna mai 1990, iar acţiunea reclamantei a fost admisă fără a se dovedi obligaţia de plată a pârâtei.
Instanţa a reţinut că nu s-a dovedit că, prin hotărâre judecătorească, s-ar fi reziliat contractul şi, de asemenea, că, în temeiul art. 1021 alin. final C. proc. civ., contractul nu se reziliază de drept şi nici nu s-a învederat în cauză împlinirea cumulativă a condiţiilor care atrag rezilierea de drept, conform art. 67 C. com.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi, rejudecându-se cauza în fond, să fie respinsă acţiunea reclamantei împotriva societăţii sale.
Recurenta-pârâtă arată astfel, că greşit a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligată la plata sumelor pretinse de aceasta, în condiţiile în care a formulat o cerere de reziliere a contractului, perfect legală, a cerut debranşarea de la centrala termică şi a refuzat la plată toate facturile emise de reclamantă, fiindu-i restituite acesteia.
Mai arată că, în situaţia mai sus menţionată, reclamanta-furnizoare trebuia să întrerupă furnizarea agentului termic, iar, pe de altă parte, susţine că nu s-a făcut dovada pretenţiilor cu actele prevăzute de art. 46 C. com., fapt, de altfel, recunoscut în Decizia curţii de apel.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În baza contractului privind furnizarea energiei termice nr. 40 din 2 februarie 1999, valabil încheiat între părţi, pentru o durată de „5 ani calendaristici", cu drept de prelungire, reclamanta a furnizat pârâtei, pe perioada august 1999 – iunie 2000, apă caldă şi agent termic pentru spaţiile folosite de aceasta, iar pârâta avea obligaţia de a achita factura, reprezentând contravaloarea acestora, în termen de 30 de zile calendaristice, în caz contrar, urmând să suporte penalităţi de întârziere în plată de 0,2%.
Reclamanta a dovedit livrările efectuate, iar pârâta, deşi, a beneficiat de acestea, nu a plătit contravaloarea facturilor pe perioada facturată, înregistrând întârzieri în decontare, astfel încât, în mod corect, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ. şi au admis-o în consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 1073 din acelaşi cod.
Susţinerea pârâtei, privind rezilierea contractului în luna mai 1999, nu poate fi primită, întrucât, într-adevăr, în cauză nu operează rezilierea de drept a contractului, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite cerinţele clauzei contractuale privind rezilierea, în sensul că cererea scrisă, nefiind comunicată în termenul prevăzut, consumatorul este urmărit în continuare, chiar şi după plecarea sa. Totodată, nu s-a dovedit că rezilierea contractului a fost dispusă prin hotărâre judecătorească.
Faţă de cele mai sus arătate, toate celelalte susţineri, privind obligaţia reclamantei de a întrerupe furnizarea apei calde şi agentului termic, precum şi nedovedirea acţiunii acesteia în condiţiile art. 46 C. com., urmează a fi respinse, de asemenea, ca nefondate.
Astfel fiind, reţinându-se că pârâta nu a formulat nici un motiv de casare întemeiat, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Decizia curţii de apel va fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC S.A. SRL Sibiu, împotriva deciziei nr. 13/A din 1 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2755/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 276/2003. Comercial → |
|---|
