CSJ. Decizia nr. 2752/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2752/2003
Dosar nr. 1313/2002
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială, prin sentinţa nr. 461 din 20 martie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamantul N.Ş. şi a obligat pe pârâta SC I.R.I.C. SA Bucureşti la plata sumei de 75.000.000 lei, reprezentând despăgubiri, fiind admisă în acelaşi sens şi cererea de intervenţie formulată de SC C.C. SRL Deva.
În motivarea sentinţei se arată că, prin contractul de asigurare încheiat la 13 noiembrie 1998, reclamantul, asociat unic al societăţii SC C.C. SRL, şi-a asigurat autoturismul marca Aro, proprietatea societăţii interveniente, pentru daune materiale, incendiu sau furt, la valoarea totală de 75.000.000 lei.
Cum cazul asigurat s-a produs, autoturismul fiind incendiat şi complet distrus în evenimentul rutier produs la 2 aprilie 1999, faţă de prevederile art. 6 din Condiţiile generale, pârâta a fost obligată la suma asigurată de 75.000.000 lei, apreciindu-se că nu se impune acordarea actualizării faţă de limita maximă a sumei acordată şi nici acordarea de daune rezultate din lipsa de folosinţă a bunului asigurat şi daune morale, faţă de prevederile art. 13 din Condiţiile generale şi dovezile administrate.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 15 din 8 februarie 2002, a admis apelul declarat de reclamantul N.Ş., a schimbat în parte sentinţa apelată şi a obligat pârâta asigurătoare la plata sumei de 171.868.808 lei, reprezentând daune actualizate la nivelul inflaţiei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin aceeaşi decizie, apelul declarat de pârâta SC I.R.I.C. SA a fost respins, ca nefondat, şi, ca tardiv declarat, apelul intervenientei SC C.C. SRL Deva.
S-a apreciat întemeiată critica reclamantului, privind neacordarea actualizării faţă de prevederile art. 1084 C. civ. şi constatările raportului de expertiză efectuat în cauză şi ca neîntemeiată critica pârâtei, privind prescripţia dreptului la acţiune raportat la data producerii evenimentului asigurat, 2 aprilie 1999 şi data introducerii acţiunii, 29 iulie 1999, acesta fiind în cadrul termenului de 2 ani prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC I.R.I.C., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Criticile vizează, în esenţă:
1. Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.: încălcarea regulilor de procedură, prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât instanţa nu s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei prescripţiei, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.;
2. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ.: contractul de asigurare a fost încheiat cu SC C.X. SRL, reclamantul N.Ş. neavând calitate procesuală activă;
3. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: greşit s-a admis atât cererea principală, cât şi cererea de intervenţie, ele fiind similare, iar analiza probelor s-a făcut superficial, deoarece incendiul autoturismului a fost consecinţa unui scurt circuit, deci, proastei întreţineri a acestuia;
4. Neconcordanţa datelor producerii celor două evenimente asigurate: incendiul şi căderea în prăpastie, aceasta, deoarece, din declaraţia conducătorului auto şi procesul-verbal al poliţiei, a rezultat că evenimentul căderii în prăpastie a avut loc la 2 aprilie 1999, iar din documentele detaşamentului de pompieri, rezultă că incendiul s-a produs a doua zi.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele de la dosar, se constată că prima instanţă a admis acţiunea pe fond, obligând pârâta asigurătoare la plata sumei de 75.000.000 lei. Astfel, cum rezultă şi din istoricul mai sus prezentat, singura critică a pârâtei împotriva sentinţei formulată în motivele de apel a constat în nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei prescripţiei. Procedând la analiza acesteia, instanţa de apel a apreciat că ea nu poate fi primită şi, în consecinţă, apelul promovat de pârâtă a fost respins ca nefondat.
Admiţându-se apelul reclamantei, sentinţa a fost schimbată, în sensul acordării sumei cerute, actualizată cu indicele inflaţiei, menţinându-se în rest dispoziţiile sentinţei.
Cum în motivele de recurs acest aspect nu a fost criticat, iar criticile ce au fost formulate nu au făcut şi obiectul apelului, acestea nu pot fi analizate omisso medio, decât cu încălcarea unui grad de jurisdicţie, în raport cu prevederile art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia atacată nefiind afectată nici de motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I.R.I.C. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 15/A din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2750/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2753/2003. Comercial → |
|---|
