CSJ. Decizia nr. 2806/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2806/2003
Dosar nr. 6210/2000
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 11 mai 1999, Primăria municipiului Bucureşti, Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, a chemat în judecată pârâţii C.G., N.P. şi M.T., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 95.316.246 lei, din care 36.957.371 lei chirie şi 58.358.875 lei penalităţi pentru perioada 23 octombrie 1997 – 1999, rezilierea contractului de închiriere nr. 8 din 23 octombrie 1997 şi evacuarea pârâţilor din spaţiul cu altă destinaţie decât locuinţă, situat în Bucureşti, în contract fiind individualizat în ansamblul M., în suprafaţă de 103 mp.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâţilor le-a fost închiriat spaţiul în cauză, prin contractul nr. 8/1997, ocupă acest spaţiu şi nu şi-au onorat obligaţiile asumate prin contract, deşi au fost notificate.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6080, pronunţată la 8 decembrie 1999, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii la 4.486,06 dolari S.U.A., echivalent în lei la data executării, reprezentând contravaloare chirie, penalităţi şi T.V.A pentru perioada 23 octombrie 1997 - 31 ianuarie 1998, şi 53.571.169 lei, reprezentând contravaloare chirie penalităţi şi T.V.A pentru perioada 1 februarie 1998 - 28 februarie 1999.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâţilor din spaţiul în litigiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în contractul părţilor, a fost stipulată clauza pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale, iar pârâţii nu au administrat probe în combaterea pretenţiilor reclamantei.
Apelul declarat de pârâţi, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 829, pronunţată, la 13 martie 2000, în dosarul nr. 685/2000 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii, pârâţii-apelanţi au declarat recurs.
Invocând prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., recurenţii susţin, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra valabilităţii contractului de închiriere, instanţa a ignorat caracterul devolutiv al apelului, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină cererea de apel, a fost interpretat greşit actul dedus judecăţii, întrucât recurenţii posedă certificate de luptători pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, care le conferă drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 126, 156, 167, 172, 222 şi 268 C. proc. civ., nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare şi asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, în sensul că pârâţii nu mai folosesc spaţiul, iar instanţa a dispus evacuarea.
Recursul declarat de pârâţi este nefondat.
În faţa instanţei de apel, pârâţii-apelanţi au susţinut că nu au pus în aplicare contractul de închiriere, spaţiul fiind nefolosibil, că chiria stabilită a încălcat normele legale, privind operaţiunile valutare, că reclamanta nu a făcut aplicarea dispoziţiile Legii nr. 42/1990, şi că, după trecerea a 6 luni, opera rezilierea din oficiu a contractului.
Instanţa de apel a analizat, în raport cu probele administrate, toate motivele de apel invocate de pârâţi, examinând cauza în limitele învestirii sale, conform prevederilor art. 295 C. proc. civ., şi cu respectarea normelor procedurale.
Contractul de închiriere, invocat de reclamantă, nu a fost contestat de pârâţi decât în recurs, deşi aceştia l-au semnat şi s-au obligat să suporte cheltuielile de amenajare şi punere în funcţiune, în timp de 6 luni de la data intrării în posesia acestuia, a spaţiului închiriat.
Instanţa nu avea obligaţia ca, în motivarea hotărârii sale, să cuprindă motivele pe care se sprijină cererea de apel, ci numai susţinerile în prescurtare a părţilor, cu arătarea dovezilor, ceea ce a şi făcut, conform prevederilor art. 261 C. proc. civ., iar Decizia a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 296 din acelaşi cod.
În ceea ce priveşte certificatul de revoluţionar, conform prevederilor Legii nr. 42/1990, invocat de recurenţii-pârâţi, acesta trebuia avut în vedere la încheierea contractului, nu pentru combaterea ulterioară a clauzelor contractului, care, conform art. 969 C. civ., constituie legea părţilor şi a fost invocat de reclamantă.
Împrejurarea că pârâţii-recurenţi nu mai folosesc spaţiul închiriat nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii C.G., M.T. şi N.P., împotriva deciziei civile nr. 829 din 13 martie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 280/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2809/2003. Comercial → |
|---|
