CSJ. Decizia nr. 2896/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2896/2003
Dosar nr. 6837/2001
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti a solicitat obligarea SC P. SA Piatra Neamţ, la plata sumei de 260.747.500 lei rata scadentă neachitată, 324.691.069 lei penalităţi de întârziere la contractul nr. 1348 din 5 decembrie 1996 la data de 12 ianuarie 2001.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 79 din 5 februarie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei precizată şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 324.691.069 lei penalităţi de întârziere; s-a respins cererea, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 260.747.500 lei credit restant, ca fiind fără obiect şi cea cu privire la convenţia 325/1996.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta a restituit cu întârziere creditul acordat de reclamantă, ultimele rate, în sumă de 342.500.000 lei, fiind achitate în perioada 4 - 6 iulie 2000 şi, din acest motiv, datorează penalităţi de întârziere, potrivit clauzei stipulate la art. 3 din contract, în sumă de 324.691.069 lei, aşa cum reclamanta şi-a precizat acţiunea cu adresa nr. 14/1588 din 16 ianuarie 2001.
Prin Decizia nr. 467 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au admis apelurile declarate de reclamanta şi pârâta împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 488.242.500 lei penalităţi în loc de 324.691.069 lei; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, din raportul de expertiză contabilă, efectuat la instanţa de fond, a rezultat că penalităţile datorate de pârâta, în temeiul convenţiilor 352 din 3 iulie 1996 şi 1348 din 5 decembrie 1996, sunt în sumă de 498.242.500 lei din care s-a achitat suma de 10.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 45/2001.
În termen legal, pârâta SC P. SA cu sediul în Piatra Neamţ a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii şi a acordat reclamantei suma de 498.242.500 lei, cât a stabilit expertul în suplimentul la raportul de expertiză, deşi nu a acceptat concluziile acestuia şi nu cea de 324.691.069 lei solicitată prin acţiunea dedusă judecăţii. Că nici această sumă nu este cea reală deoarece, potrivit adresei nr. 14 /1588 din 16 ianuarie 2001, penalităţile au fost calculate până la 15 ianuarie 2001, iar debitul a fost achitat la 6 iulie 2000.
Recurenta a susţinut că valoarea penalităţilor datorate este cea stabilită prin raportul de expertiză de 259.502.500 lei.
Examinând recursul declarat de pârâta, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (2), pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În speţă, deşi instanţa a admis apelul pârâtei, nu a examinat motivele invocate de aceasta şi apărarea privind cuantumul penalităţilor de întârziere la suma de 259.502.500 lei, că s-au calculat penalităţi de întârziere până la 15 ianuarie 2001, deşi debitul a fost achitat la 6 iulie 2000.
Instanţa nu a arătat argumentele de fapt şi de drept pentru care criticile formulate nu au fost primite faţă de probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, recurentei i s-a creat, în propria cale de atac, o situaţie mai grea, în sensul că, deşi i s-a admis apelul, a fost obligată la penalităţi de întârziere de 488.242.500 lei pretinse de intimată la instanţa de apel în baza raportului de expertiză contabilă efectuată la prima instanţă, în loc de 324.691.069 lei, cât s-a stabilit de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente şi, având în vedere dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA, Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 467 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2895/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2897/2003. Comercial → |
|---|
