CSJ. Decizia nr. 2897/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2897/2003
Dosar nr. 7260/2001
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. B.I.R. S.R.L. a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei S.C. A. la plata sumei de 1.729.361.594 lei, dividende neachitate pentru exerciţiile financiare 1996 şi 1997, actualizate cu rata inflaţiei.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 1568 din 17 noiembrie 2000, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 573.877.298 lei, dobândă pentru perioada 1 iunie 1997 - 5 aprilie 2000, la 36.342.092 lei pentru intervalul 1 iunie 1998 - 27 iulie 2000, a respins, ca fără obiect, acţiunea în ce priveşte suma de 573.877.298 lei, dividende pe anul 1996 şi a constatat achitată, în timpul procesului, suma de 36.342.091 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta a achitat dividendele pentru anul 1997, în sumă de 36.342.091 lei, şi că pretenţia pentru plata sumei de 573.877.298 lei, dividende pentru anul 1996, este lipsită de obiect întrucât, plata acestei ultime sume, a fost făcută înainte de introducerea acţiunii.
Cât priveşte capetele de cerere privind daunele interese moratorii, tribunalul a reţinut că dividendele se înscriu în sfera creanţelor comerciale şi îi sunt aplicabile prevederile art. 1076 C. civ. şi art. 43 C. com. Faptul că s-a solicitat acordarea despăgubirilor la nivelul inflaţiei, a mai reţinut tribunalul, nu poate împiedica instanţa să acorde dobânda legală comercială în conformitate cu art. 43 C. com.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei nr. 1568 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş, a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureş, care a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.875.525 lei cheltuieli de judecată, a constatat achitată suma de 36.342.091 lei în timpul procesului şi a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamantă.
Instanţa de apel a găsit întemeiată critica privind depăşirea limitelor de învestire şi a cadrului procesual privind obiectul cauzei dedus judecăţii cu motivarea că instanţa de fond s-a pronunţat asupra dobânzii legale care nu a fost cerută şi nu asupra daunelor interese la nivelul ratei inflaţiei care s-au solicitat prin acţiune.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta B.I.R., care a susţinut că sentinţa este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în prezent art. 129 alin (6) C. proc. civ., şi a art. 1073 şi 1088 C. civ.
În argumentarea acestui motiv, recurenta a susţinut că problema acestor daune interese, aşa cum au fost solicitate prin cererea introductivă de instanţă, a fost pusă în discuţia părţilor pe parcursul judecăţii şi rezultă atât din cererea de chemare în judecată, cât şi din precizarea acţiunii depusă la termenul din 29 septembrie 2001.
Singura diferenţă între desdăunările solicitate prin acţiune şi cele acordate de instanţa de fond priveşte nivelul acestora întrucât reactualizarea cu indicele de inflaţie, respectiv dobânda legală la nivelul ratei de scont, are în vedere doar nivelul lor diferit, modul de calcul constând în două elemente diferite şi anume rata inflaţiei şi, respectiv rata scontului.
Faţă de aceste precizări, în legătură „desdăunările în discuţie", recurenta a susţinut că instanţa de apel s-a orientat doar după denumirea lor diferită, fără să aibă în vedere că au aceiaşi natură juridică, aceeaşi funcţie economico-juridică şi acelaşi temei legal.
2. Prin soluţia pronunţată, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1088 C. civ., art. 43 C. com., precum şi ale art. 2 şi 3 din OG nr. 9/2000, întrucât a nesocotit faptul că plata dividendelor este o obligaţie comercială purtătoare de dobânzi, că, potrivit art. 43 C. com., suma respectivă produce dobândă la nivelul ratei scontului atunci când nu se stipulează prin contract care este rata dobânzii.
3. Hotărârea dată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Motivarea nu este clară, precisă şi necontradictorie, ci se limitează la afirmaţia că instanţa de apel şi-a depăşit limitele învestirii şi cadrul procesual privind obiectul cererii dedus judecăţii. Această formulare generală, fără a indica raţionamentul juridic, conduce, în opinia recurentei, la concluzia că hotărârea pronunţată este nelegală.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Prima problemă de drept, care se desprinde din criticile formulate în recurs, este dacă instanţa de apel a examinat corect critica referitoare la aplicarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Din cuprinsul acţiunii şi din precizarea de acţiune, rezultă că s-a solicitat reactualizarea cuantumului dividendelor cu rata inflaţiei şi nu dobânda legală.
Din acest punct de vedere, instanţa de apel a reţinut corect că instanţa de fond a acordat dobânda la nivelul taxei scontului, deşi aceasta nu s-a cerut şi nici nu a fost determinată în actele anexe acţiunii şi în completarea la acţiune la care face trimitere însăşi recurenta.
Se mai poate observa că temeiul legal invocat a fost art. 1073 C. civ., care dă dreptul creditorului „de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la desdăunare".
Reclamanta a înţeles să solicite această desdăunare prin actualizarea dividendelor cu rata inflaţiei, aşa încât acesta era obiectul celui de-al doilea capăt de cerere care trebuia examinat de instanţa de fond, aşa cum s-a reţinut de instanţa de apel.
Această constatare era suficientă pentru a desfiinţa sentinţa şi a trimite cauza pentru rejudecare în limitele învestirii instanţei.
Neprocedând astfel, chiar dacă apelul este devolutiv, părţile sunt private, potrivit procedurii sub care s-a desfăşurat procesul, de un grad de jurisdicţie şi de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
2. Susţinerile recurentei referitoare la natura juridică a dobânzii legale şi, respectiv, a ratei inflaţiei, sunt nefondate întrucât aprecierile teoretice care se fac în recurs nu sunt în concordanţă cu cererea adresată instanţei şi cu temeiurile invocate, chiar dacă scopul este desdăunarea, cum se susţine.
Prin urmare, concluzia de la pct. 2 al criticii, potrivit căreia instanţa putea să acorde dobânda legală, nu poate fi primită pentru că astfel s-ar depăşi limitele învestirii instanţei şi s-ar încălca principiul disponibilităţii.
Instanţa de apel, însă, a reţinut greşit, în alţi termeni, că actualizarea cu indicele de inflaţie presupune existenţa unei clauze care să exprime voinţa părţilor.
Câtă vreme dividendele nu reprezintă aport social, ci un beneficiu legal datorat şi exigibil la data individualizării acestora prin bilanţ, creditorul dividendelor este îndreptăţit la actualizarea lor cu indicele inflaţiei conform art. 1084 C. civ.
În situaţia dată, actualizarea dividendelor neachitate la data exigibilităţii lor reprezintă o echilibrare a valorii sumei datorate cu acest titlu, la data plăţii efective.
Urmează ca acest cuantum, cât şi perioada luată în calcul să fie analizată de instanţa de fond.
3. Nu poate fi primit punctul de vedere al recurentei, exprimat în critica din cel de-al treilea motiv în legătură cu motivarea deciziei din apel, întrucât instanţa de control a răspuns la criticile formulate şi a expus argumentele pe care se bazează în mod succint. Decizia astfel pronunţată nu este un studiu teoretic, ci un act jurisdicţional în care premisa majoră este regula de drept, premisa minoră este reprezentată de faptele speţei, iar concluzia este soluţia judecătorilor.
În consecinţă, potrivit art. 312 raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite, vor fi casate hotărârile pronunţate, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.I.R.
Casează Decizia nr. 347 din 9 iulie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi sentinţa nr. 1568 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş şi trimite cauza spre rejudecare pe fond Tribunalului Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2896/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2898/2003. Comercial → |
|---|
