CSJ. Decizia nr. 2898/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2898/2003
Dosar nr.7268/2001
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 7 februarie 2001, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea reclamantei, S.I.F. Transilvania SA Braşov şi a obligat pe pârâta, SC C.F. SA Constanţa, la plata sumei de 12.221.100 lei, reprezentând dividende nete aferente anului 1999, de 342.188 lei, reprezentând daune constând în rata inflaţiei, precum şi la 1.093.574 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit bilanţului contabil al pârâtei, încheiat la 31 decembrie 1999, aprobat de A.G.A., societăţii reclamante, în calitate de acţionar, i s-a distribuit suma de 12.221.000 lei, cu titlu de dividende aferente anului 1999.
Deşi a fost somată, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a dividendelor, astfel că reclamanta a procedat la actualizarea acesteia, aplicând indicele de inflaţie, conform Buletinului de Preţuri al Comisiei Naţionale pentru Statistică.
Petitul, privind acordarea dobânzii legale, a fost respins ca neîntemeiat, deoarece reclamanta nu a dovedit că, prin valoarea sumei actualizate cu rata inflaţiei, nu a fost acoperit prejudiciul suferit.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 249 din 17 mai 2001, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta S.I.F. Transilvania SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi obligarea pârâtei şi la plata dobânzilor legale.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, următoarele:
- că instanţa de apel a pronunţat o soluţie greşită, datorită aplicării greşite a legii la o situaţie de fapt corect stabilită şi la care sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com. şi că dobânda a fost cerută cu titlu de beneficiu nerealizat;
- că, potrivit art. 1088 alin. (1) teza finală C. civ., obligaţiile comerciale, care au obiect o sumă de bani, sunt purtătoare de daune-interese mai mari decât dobânda legală şi că acestea se cuvin creditorului, fără să fie ţinut a justifica vreo pagubă;
- că sumele solicitate au calificări juridice diferite, astfel că este posibil cumulul daunelor-interese compensatorii (rata inflaţiei) cu cele moratorii (dobânda comercială), care privesc beneficiul nerealizat.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în cauză, nefiind întrunite nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile, privind daunele moratorii, pe art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
În raport cu aceste prevederi, în cazul neplăţii unor datorii comerciale lichide şi exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi. Cuantumul daunelor-interese moratorii datorate de debitor este egal cu dobânda stipulată de părţi, fără a putea depăşi dobânda legală, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 1088 C. civ.).
Dividendele sunt sume datorate la sfârşitul anului contabil, calculate pe baza bilanţului anual, aprobat de A.G.A., când devin exigibile.
Acordarea de daune echivalente cu actualizarea dividendelor, în raport cu rata inflaţiei, se face în baza dispoziţiilor art. 1073 C. civ., potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la desdăunare.
Creditorul este îndreptăţit să pretindă repararea pierderii suferite, deci atât suma datorată, cât şi beneficiul de care a fost lipsit, adică întreaga pagubă, conform art. 1084 C. civ.
În cauză, reclamanta a invocat, ca temei de drept, art. 1084 C. civ., cu trimitere la art. 1088 din acelaşi cod.
Pârâta a fost obligată la plata sumei stabilite, cu titlu de dividende, pe anul 1999, prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor, actualizată cu indicele mediu al inflaţiei, tocmai în vederea reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1084 C. civ.
Susţinerea recurentei-reclamante de a obliga pârâta la plata beneficiului nerealizat, însumând atât suma rezultată ca urmare a aplicării indicelui de inflaţie, cât şi dobânda, este neîntemeiată.
Cumularea dobânzilor cu alte daune-interese este permisă în mod excepţional, numai în cazurile expres prevăzute de lege, or, plata dividendelor nu se încadrează în această categorie.
Nu se pot cumula daunele-interese compensatorii, calculate pe baza ratei inflaţiei, cu daunele-interese moratorii, reprezentând dobânda, chiar dacă cele două sume solicitate au calificări juridice diferite, dar au aceeaşi finalitate, şi anume, acoperirea beneficiului nerealizat.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 249 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2897/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2900/2003. Comercial → |
|---|
