CSJ. Decizia nr. 2890/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2890/2003
Dosar nr. 714/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 29 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta SC I. SA Bucureşti şi a dispus, în contradictoriu cu pârâta B.C.R., suspendarea executării contragaranţiilor bancare nr. 41/1/2908/1994, în valoare de 1937305,7 dinari iordanieni, echivalent cu 2.736.307,49 dolari S.U.A., şi nr. 40/1/7244/1997 de 1.500 dinari iordanieni, echivalent 2.118.644,07 dolari S.U.A., până la 30 iunie 2003.
Instanţa de fond a reţinut că, fiind îndeplinite condiţiile art. 581 C. proc. civ., şi anume:
- urgenţa, prin probabilitatea foarte mare de a se trece la executarea contragaranţiilor, în condiţiile în care, după data de 31 martie 2003, la simpla cerere a partenerului B.C.R. va trebui să elibereze sumele de bani;
- vremelnicia măsurii solicitată a fi luată până la 30 iunie 2003;
- nesiguranţa în recuperarea sumelor ce s-ar putea elibera de B.C.R. datorită situaţiei conflictuale din zona Golfului, care îmbracă trăsăturile cazului de forţă majoră.
Împotriva sentinţei a declarat recurs B.C.R. SA, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 3041 C. proc. civ., şi anume:
- lipsa calităţii de reprezentant al băncii în dosarul 701/2003, consilierul juridic prezent în sală având delegaţie de reprezentare în alt dosar;
- inadmisibilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale în materia executării contractului;
- inadmisibilitatea acţiunii reclamantei motivată de nelegitimitatea procesuală activă a reclamantei, contragaranţiile având ca părţi – B.C.R., ca succesoare a B.X. şi A.B., acestea fiind contracte unilaterale;
- inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 152 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, nefăcându-se dovada existenţei unui proces penal, iar cererea reclamantei nu se încadrează în categoria măsurilor asiguratorii;
- sentinţa trebuia pronunţată în contradictoriu cu beneficiara contragaranţiilor, A.B., finalmente între reclamantă şi pârâta, în calitate de garantă a acesteia, nu există interese contrarii.
Intimata SC I. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Se arată, în esenţă, de către intimată că, solicitarea A.B., de executare, este abuzivă, iar luarea unor măsuri asiguratorii, de suspendare cu caracter temporar, care să ocrotească drepturile SC I. SA, este legitimă şi urgentă, obţinerea certificatului final de la Jopetrol, care să constate îndeplinirea în totalitate a obligaţiilor contractuale, fiind o problemă de timp.
Cu privire la excepţiile de inadmisibilitate a cererii, invocate de recurentă, intimata arată că acestea nu se justifică, ele fiind soluţionare corect de către instanţă.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
1. Între recurenta B.C.R. SA Bucureşti şi intimata SC I. SA Bucureşti a intervenit, la data de 24 ianuarie 2003, un acord având ca obiect identificarea motivelor şi depunerea diligenţelor pentru amânarea efectuării plăţii în executarea scrisorilor de contragaranţie nr. S 007270/820 şi S 007332/820, urmare a cererilor de executare primite de la A.B. Iordania, dar nu mai târziu de 30 zile de la data semnării acordului.
2. Prin acordul pe care părţile l-au încheiat, s-a dovedit că intimata reclamantă are un interes în temporizarea executării contragaranţiilor, acestea constituind pentru ea un fapt juridic, aşa încât susţinerea, privind lipsa calităţii procesuale active nu poate fi primită.
3. Nu poate fi primită nici excepţia de necompetenţă a instanţei, deoarece clauza compromisorie inserată în cele două contragaranţii este operantă cocontractanţilor, iar nu terţilor.
4. Intervalul de timp convenit prin acord dovedindu-se insuficient pentru reclamantă, aceasta a promovat o primă cerere de ordonanţă preşedinţială pentru suspendarea executării contragaranţiilor, în speţă, până la data limită a valabilităţii lor, 31 martie 2003, soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul admiterii ei.
Cum nici timpul stabilit de instanţă, şi propus de reclamantă, nu i-a fost îndestulător, aceasta a promovat o nouă cerere de ordonanţă preşedinţială, cea de faţă, cu acelaşi cadru procesual, acelaşi obiect şi aceeaşi motivare.
Or, în acest context, este evident că nu mai poate fi vorba de îndeplinirea condiţiilor cererii de ordonanţă preşedinţială sub aspectul urgenţei şi al iminenţei prejudiciului, iar o prelungire a duratei măsurii dispusă în prima sentinţă ar reprezenta practic o perpetuare a vremelniciei, ceea ce lipseşte cererea de ordonanţă şi de a treia sa condiţie.
Prin urmare, Curtea va admite recursul pentru considerentele expuse, analiza criticilor subsecvente celor de mai sus nemaimpunându-se, şi, în consecinţă, va casa sentinţa atacată şi va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială promovată de reclamanta SC I. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.C:R: SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 29 din Camera de consiliu de la 31 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC I. SA Bucureşti.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 289/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2893/2003. Comercial → |
|---|
