CSJ. Decizia nr. 2893/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2893/2003
Dosar nr.6779/2001
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC „I." SA Constanţa împotriva deciziei nr.694 din 4 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal au lipsit părţile: recurenta reclamantă SC „I."SA Constanţa şi intimata pârâtă SC „P. T. I". SRL Bucureşti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat şi că părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reţine spre soluţionare.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2000 reclamanta SC „I." SA Constanţa a chemat în judecată pe pârâta SC„P. T. I." SRL Bucureşti pentru a fi obligată la plata contravalorii sumei de 2.900 $ (la cursul valutar de la data plăţii sau de la rămânerea definitivă a hotărârii), plus dobânzi calculate potrivit art.43 din Codul Comercial, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza comenzilor emise de pârâtă a efectuat pentru aceasta trei transporturi internaţionale pe ruta România – Turcia dar societatea beneficiară nui-a plătit contravaloarea transporturilor din 17 iunie 1999.
În cursul soluţionării litigiului, reclamanta a precizat că dobânzile pretinse sunt în sumă de 1099 $ SUA.
Prin sentinţa civilă nr.8480 din 18 decembrie 2000 Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă acţiunea reclamantei ca prescrisă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că de la efectuarea transportului până la introducerea acţiunii s-a depăşit termenul special de prescripţie prevăzut de Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional al mărfii pe şosele (CMR).
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr.694 din 4 mai 2001 prin care Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială a respins ca nefondat apelul declarat de societatea comercială reclamantă.
Cu actul înregistrat la 3 iulie 2001 reclamanta SC" I." SA Constanţa a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând – în esenţă – următoarele:
- termenul de un an prevăzut de art.32 din Convenţia CMR este în realitate, de 1 an şi 3 luni, iar acest termen nu a fost depăşit;
- singurul document care obligă la plata preţului transportului este factura şi numai de la emiterea acestui document se poate calcula termenul de prescripţie;
- în speţă poate fi aplicat şi termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.32 din convenţie pentru situaţiile de culpă gravă.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie contravaloarea celor trei transporturi internaţionale efectuate cu trei autocamioane pe ruta România – Turcia, la data de 5 aprilie, 27 aprilie şi 6 mai 1999, aşa cum rezultă din contractele de transport depuse la dosarul tribunalului (filele 7,9 şi 13).
În conformitate cu prevderile art.32pct.1 lit.c Convenţia referitoare la transportul internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) aprobată prin Decretul nr.451/1972, acţiunile îndreptate împotriva cărăuşului având ca temei contractul de transport se prescriu în termen de un an, termenul fiind calculat după expirarea celor trei luni calculate de la data încheierii contractului de transport.
În speţă, aşa cum s-a arătat, ultimul transport s-a efectuat la 6 mai 1999, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie a început să curgă la 6 august 1999, (după 3 luni de la transport) dată faţă de care, termenul special de prescripţie s-a împlinit la 6 august 2000.
Cum acţiunea a fost înregistrată la 25 august 2000 (data poştei) înseamnă că, în mod justificat instanţele au reţinut că dreptul reclamantei era prescris la data introducerii acţiunii, conform legii speciale aplicabile în speţă.
Susţinerea reclamantei recurente – ceconstituie cea de a doua critică – potrivit căreia termenul de prescripţie curge de la data emiterii facturii nu poate fi primită faţă de conţinutul prevederilor legale citate, transportatorul având obligaţia de a emite documentele de plată într-un termen care să-i permită recuperarea contravalorii transportului în termenul de prescripţie.
Reclamanta a mai susţinut că, în speţă, ar putea fi aplicat şi termenul de 3 ani prevăzut de CMR pentru situaţiile de culpă gravă dar nici acest motiv nu poate fi primit întrucât nu s-a făcut dovezi în acest sens, iar recursul reclamantei va fi respins ca nefondat conform art.312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC „I." SA Constanţa împotriva deciziei nr.694 din 4 mai 2001 a Curţii de Ape.
Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2890/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2895/2003. Comercial → |
|---|
