CSJ. Decizia nr. 2900/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2900Dosar nr. 156/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 1999, reclamanta Primăria sector 4 Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.C. G.P. SRL Bucureşti la plata sumei de 1.135.651-262 lei reprezentând 481.616.310 lei cotă de profit datorată pe perioada 1 august 1998 – 1 mai 1999 şi 654.034.952 lei penalităţi de întârziere şi să se dispună rezilierea contractului încheiat între părţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6210 din 13 octombrie 2000 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă; a admis în parte acţiunea, a dispus rezilierea contractului încheiat între părţi şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 4.706.489.416 lei reprezentând cotă asociere şi penalităţi pentru perioada mai 1999 – octombrie 2000, conform contractului de asociere din 18 iunie 1997.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu a executat lucrările de construcţie a Complexului A. după data de 24 martie 1999 când a fost semnat procesul verbal de recepţie a lucrărilor. Că pârâta a virat în contul reclamantei suma de 167.000.000 lei ce a fost avută în vedere la stabilirea obligaţiilor de plată ale acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 148A din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a, s-a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost în parte schimbată în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.201.123.985 lei reprezentând 700.794.880 lei cotă de asociere şi 1.500.329.109 lei penalităţi de întârziere calculată pe perioada aprilie 1999 – 2000; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reţinut în considerentele deciziei că punerea în funcţiune a Complexului A. a avut loc la data de 24 martie conform procesului verbal de recepţie nr. 7282 dată de la care pârâta trebuia în conformitate cu art. 9 alin. (2) din contract să plătească lunar reclamantei 35,90 % din profitul net realizat din exploatarea Complexului dar nu mai puţin de 3.101 dolari SUA pe lună, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o decât parţial.
În ceea ce priveşte suma datorată de pârâtă s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a stabilit că suma datorată de pârâtă este de 2.201.123.985 lei din care 700.794.880 lei debit şi 1.500.329.109 lei penalităţi de întârziere, concluziile acesteia fiind însuşite de instanţă.
Împotriva acestei decizii ambele părţi au declarat recurs, reclamanta în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pârâta în temeiul art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Primăria sector 4 Bucureşti a susţinut în recursul său că instanţa nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la aprecierea judecătorului. Că în baza rolului activ instanţa are facultatea de a cenzura concluziile expertizei atunci când apreciază că expertul şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin obiectivul expertizei.
Referitor la recursul declarat de pârâta S.C. G.P.SRL cu sediul în Bucureşti, Curtea constată că deşi aceasta a fost citată cu menţiunea de a achita 25.053.120 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 20 alin. (1) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OGR. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare să se anuleze ca netimbrat recursul declarat de pârâtă.
Recursul reclamantei este nefondat.
În baza contractului nr. 2/1997 Primăria Municipiului Bucureşti a pus la dispoziţia S.C. G.P. SRL în vederea exploatării terenului în suprafaţă de 1880 mp situat în Bucureşti, iar aceasta s-a obligat să execute lucrările de construcţie a Complexului A.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate nici după data de 24 martie 1999, data procesului verbal de recepţie a lucrărilor.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la 4.706.489.416 lei reprezentând cotă asociere şi penalităţi pe perioada mai 1999 – octombrie 2000 şi a dedus din suma pretinsă 167.000.000 lei suma virată de pârâtă în contul Primăriei.
La instanţa de apel s-a dispus la cererea pârâtei efectuarea unei expertize contabile care să stabilească pe baza ordinelor de plată aflate la dosar suma totală achitată de aceasta în baza contractului de asociere şi debitul datorat potrivit art. 9 alin. (2) din contract pe perioada 24 martie 1999 – 12 octombrie 2000 precum şi penalităţile de întârziere conform art. 14 din convenţia părţilor.
Expertul contabil C.O. în concluziile la raportul întocmit a stabilit că debitul datorat de pârâtă conform cotei fixe de 3.101 $ este de 1.019.794.880 lei din care s-a achitat suma de 319.000.000 lei în final pârâta datorează suma de 700.794.880 lei pe perioada aprilie 1999 - septembrie 2000 şi 1.500.329.109 lei penalităţi de întârziere.
În Şedinţa publică din 1 februarie 2002 ambele părţi au solicitat amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, iar la termenul din 22 februarie 2002, numai pârâta a formulat obiecţiuni ce au fost încuviinţate de instanţă.
Criticile recurentei referitoare la raportul de expertiză contabilă sunt generice, aceasta a invocat numai faptul că instanţa nu este legată de concluziile expertului şi că are facultatea de a cenzura atunci când apreciază că expertul şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin obiectivul expertizei.
În speţă, instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al expertului în ceea ce priveşte sumele legal datorate de pârâtă în baza contractului de asociere nr. P/2/1997, care este argumentat cu actele contabile prezentate de ambele părţi.
Faptul că instanţa nu a admis în totalitate pretenţiile recurentei-reclamante şi a apreciat că sumele stabilite de expert, sunt cele legal datorate de pârâtă potrivit clauzelor din contract nu înseamnă că nu a cenzurat concluziile expertului care nu şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin obiectivul expertizei.
Faţă de toate aceste considerente Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Urmează a anula, ca netimbrat recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri pentru considerentele reţinute în cuprinsul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria sectorului 4 Bucureşti împotriva deciziei nr. 148 din 22 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. G.P. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2898/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 291/2003. Comercial → |
|---|
