CSJ. Decizia nr. 2911/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2911/2003
Dosar nr. 2590/2002
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată instanţei la 29 iunie 1998, reclamanta SC R.O. SRL Galaţi a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SCM.E. SA Galaţi, să fie transformat contractul de locaţie de gestiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. De asemenea, s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra investiţiilor efectuate la imobil şi să fie obligată pârâta să nu tulbure folosinţa spaţiului de către reclamantă până la soluţionarea definitivă a litigiului.
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 26 februarie 1999, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, instituind şi un drept de retenţie în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 342/A din 30 iunie 1999, a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinându-se că nu au fost analizate apărările pârâtei şi nu a fost motivată cererea reconvenţională.
Recursul declarat de aceeaşi parte a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 3065 din 8 iunie 2000, iar Decizia atacată a fost casată şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut că, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea nu se afla în vreunul din cazurile limitativ prevăzute de lege, care să atragă desfiinţarea sentinţei.
Prin Decizia civilă nr. 31 din 14 august 2002, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat sentinţa în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de transformare a contractului de locaţie de gestiune în contract de leasing imobiliar, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că, neexistând acordul părţilor pentru încheierea contractului, instanţa nu se putea substitui voinţei acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC R.O. SRL Galaţi, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Astfel, s-a susţinut că legislaţia privatizării, respectiv, art. 74 din OG nr. 15/1997; art. 9 lit. c) din OG nr. 37/1997 şi art. 99 din HG nr. 457/1997, prevede imperativ că cei care aveau locaţie de gestiune asupra spaţiilor comerciale pot opta pentru transformarea lor prin novaţie.
O altă critică se referă la faptul că, în mod greşit, instanţa a reţinut existenţa numai a unui acord de principiu, prin hotărârea A.G.A. nr. 37 din 3 decembrie 1997.
Printr-un alt motiv de recurs, s-a susţinut că, dacă actele normative, mai sus arătate, n-ar fi existat la momentul formulării cererii către pârâtă, sunt incidente dispoziţiilor art. 942 şi 948 C. civ., atâta vreme cât exista consimţământul părţilor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Actele normative invocate în materie de privatizare, respectiv, OG nr. 15/1997, OG nr. 37/1997 şi HG nr. 457/1997 nu prevăd imperativ modalitatea de transformare, prin novaţie, a contractului de locaţie de gestiune în contract de leasing cu clauză fermă de cumpărare, atâta vreme cât se arată că: „Persoanele fizice şi juridice, care au încheiat contract de locaţie de gestiune a unor active cu o societate comercială, pot opta, cu aprobarea F.P.S., pentru transformarea, prin novaţie, în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare".
Din textul mai sus citat rezultă că prevederile HG nr. 457/1997 reglementează posibilitatea societăţii comerciale cu capital majoritar de stat de a transforma contractul de închiriere în contract de leasing, deoarece numai astfel poate fi justificat acordul (F.P.S) A.P.A.P.S.
Cât priveşte acordul părţilor, din hotărârea A.G.E.A. rezultă că a existat un acord de principiu pentru începerea procedurilor necesare, contractul urmând să se încheie prin negociere directă, conform HG nr. 55/1998.
Cum aceste proceduri prealabile nu au mai avut loc, acordul de principiu nu s-a materializat în unul definitiv, care să reprezinte consimţământ valabil la încheierea contractului de leasing imobiliar.
În aceste condiţii, nu se poate susţine incidenţa dispoziţiilor art. 942 şi 948 C. civ., în conformitate cu care, pentru constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, este necesară întrunirea acordului de voinţă al părţilor.
Prin urmare, corect a reţinut instanţa de apel că lipsa consimţământului nu poate fi suplinită.
Reţinând astfel, că Decizia recurată este temeinică şi legală, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.O. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 31/A din 14 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2877/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2919/2003. Comercial → |
|---|
