CSJ. Decizia nr. 3098/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3098/2003
Dosar nr.2897/2001
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamantul, F.P.S. Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei, SC A.P. SA Tecuci, la plata sumei de 194.681.200 lei cu titlu de dividende şi la 186.215.307 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bancare la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 5205, pronunţată la data de 17 mai 2000, a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 189.681.200 lei, cu titlu de dividende, şi a respins capătul de cerere, prin care s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dividendele aferente anului 1996 sunt în suma admisă şi că cererea, pentru plata daunelor-interese moratorii, este inadmisibilă, întrucât nu s-au respectat prevederile art. 112 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 1086 C. civ.
În concret, s-a reţinut că daunele-interese moratorii nu pot fi acordate pur şi simplu la cererea reclamantului, fără nici o dovadă a prejudiciului încercat prin neplata sumei datorate de către pârâtă şi a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu şi fapta culpabilă a pârâtei.
Apelul declarat de reclamantul, F.P.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 5205 din 17 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Galaţi.
Prin Decizia nr. 954, pronunţată la data de 5 decembrie 2000, instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 14 noiembrie 2000, s-a dispus ca apelantul, F.P.S. Bucureşti, să achite taxa de timbru şi timbrul judiciar şi, cum măsura dispusă nu a fost adusă la îndeplinire, s-a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Instanţa de apel a considerat că scutirea, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, operează numai pentru capătul de cerere referitor la dividende, pentru care Ministerul Finanţelor a confirmat că acestea constituie venituri publice.
În ce priveşte dobânzile, a mai reţinut instanţa de apel, reclamantul a susţinut că se varsă la buget, dar nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că au acelaşi regim ca şi dividendele.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) prin care, fără să invoce motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că greşit i s-a anulat, ca netimbrat, apelul, întrucât cererea sa era scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 26 alin. (2) teza II din Normele metodologice pentru aplicarea legii timbrului.
Recurenta s-a referit şi la dispoziţiile art. 5 şi 9 din OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, prin care F.P.S. este definit ca instituţie de interes public, căreia îi revine obligaţia de a vărsa veniturile, încasate din vânzarea acţiunilor şi din dividende, la bugetul de stat.
În ce priveşte fondul, recurenta a menţionat un număr de decizii prin care Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis apelurile pe care le-a declarat A.P.A.P.S. împotriva sentinţei tribunalului şi prin care capătul de cerere, referitor la plata daunelor-interese moratorii, fusese respins.
În sprijinul argumentelor ce vizează fondul, recurenta a invocat prevederile art. 43 C. com., care prevede că, atunci când obligaţia constă într-o sumă de bani, aceasta este producătoare de dobândă din ziua în care datoria devine exigibilă.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii", de instituţiile menţionate în acest articol, precum şi „cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".
Din textul citat rezultă două condiţii, şi anume, cererea să fie formulată de o instituţie publică şi să aibă ca obiect venituri publice.
Aceste condiţii sunt îndeplinite, întrucât fostul F.P.S., devenit A.P.A.P.S., este definit de art. 3 pct. 9 şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, ca fiind instituţie de interes public, căreia îi revine obligaţia prevăzută de aceeaşi lege de a vărsa la buget veniturile încasate din vânzarea acţiunilor şi din dividende. Prin urmare, chiar şi daunele-interese, care au fost pretinse pentru plata cu întârziere a dividendelor, trebuie să urmeze acelaşi regim de „venit încasat de instituţia publică implicată", cu obligaţia de vărsare la buget a sumelor încasate.
În consecinţă, întrucât scutirea de taxă, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 146/1997, vizează toate veniturile încasate de A.P.A.P.S., care au legătură directă cu vânzările de acţiuni şi cu plata dividendelor, potrivit art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, iar Decizia pronunţată în apel va fi casată, cauza urmând să fie trimisă pentru judecarea apelului pe aspectele invocate şi în recurs, care vizează soluţia pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 954/A din 5 decembrie 2000 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la instanţa de apel pentru judecarea apelului reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3097/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 31/2003. Comercial → |
|---|
