CSJ. Decizia nr. 3163/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3163/2003
Dosar nr. 424/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 220 din 2 octombrie 2001, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC I.C.V.M.C. SRL Ploieşti şi a obligat-o pe pârâta, SC M.L. SRL Ploieşti, să-i plătească acesteia suma de 35.409.081 lei, reprezentând valoare restantă; 26.397.470 lei penalităţi de întârziere, 10.000.000 lei garanţie, precum şi 13.926.136 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Prin Decizia nr. 574 din 24 aprilie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională.
A obligat-o pe intimata-reclamantă să-i plătească apelantei-pârâte 299.963.534 lei daune, plus 24.645.000 lei cheltuieli de judecată la fond şi 9.292.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin Decizia nr. 7657 din 16 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul reclamantei-pârâte împotriva deciziei curţii de apel.
A modificat Decizia atacată şi a admis în parte apelul pârâtei-reclamante, împotriva sentinţei tribunalului.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat-o pe pârâtă numai la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând garanţie, respingând restul pretenţiilor.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost obligată pârâta-reclamantă să-i plătească recurentei-reclamante pârâte suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că, avându-se în vedere acceptarea de către reclamantă a sumei de plată comunicată de pârâtă şi împrejurarea că a retras din bancă factura iniţială din 11 februarie 1999, pretenţiile acesteia, de a o obliga pe pârâtă la restul de plată la factura nr. 1127116 şi la penalităţile de întârziere calculate la data de 11 februarie 2000, precum şi la diferenţa de curs valutar la acel rest de plată, sunt neîntemeiate.
Referitor la capătul de cerere al reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei, reţinută ca fiind garanţie, a constatat că este întemeiat, întrucât pârâta, cu adresa nr. 56/1999, a comunicat că va achita suma de 193.410.429 lei, imediat ce va primi factura, fără a condiţiona plata de remedierea defecţiunilor prevăzute în procesul-verbal de recepţie.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, s-a constatat că este neîntemeiată, aceasta fiind corect respinsă de instanţa de fond.
În concluzie, s-a considerat că sunt îndeplinite condiţiile, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru admiterea recursului declarat de reclamanta-pârâtă, cu consecinţa modificării deciziei curţii de apel, în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei-reclamante spre a fi obligată la numai 10.000.000 lei, reprezentând suma reţinută ca fiind garanţie, menţinându-se, totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei pronunţate de tribunal, cu obligarea pârâtei-reclamante, către recurenta reclamantă-pârâtă şi la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei mai sus menţionate, pârâta-reclamantă a formulat contestaţie privind înţelesul şi întinderea dispozitivului, în sensul precizării cuantumului cheltuielilor de judecată ce i se cuvin.
În motivarea cererii, contestatoarea arată că, atâta timp cât apelul declarat de pârâta-reclamantă, SC M.L. SRL, a fost admis în parte, Decizia nr. 574/2001 a Curţii de Apel Ploieşti trebuia modificată tot în parte, în sensul menţinerii obligării SC I.C.V.M.C. SRL la plata totală sau cel puţin parţială a cheltuielilor de judecată pe care SC M.L. SRL le-a efectuat în faza de apel.
Mai arată că, în Decizia Curţii Supreme de Justiţie, apare o inadvertenţă între limitele în care s-a făcut casarea şi efectele acesteia, împrejurare de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 399 C. proc. civ.
În consecinţă, solicită explicitarea dispozitivului deciziei nr. 7657 a Curţii Supreme de Justiţie, în sensul celor arătate, respectiv, a faptului că Decizia nr. 574 din 24 aprilie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti a fost modificată numai în parte, menţinându-se dispoziţiile referitoare la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le conţinea.
Contestaţia formulată în cauză de reclamanta-pârâtă, privind înţelesul şi întinderea dispozitivului deciziei nr. 7657 din 16 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, nu este fondată şi va fi respinsă ca atare.
Astfel, din examinarea cererii, rezultă că petiţionara consideră necesar a fi explicitată dispoziţia instanţei, potrivit căreia, modificându-se Decizia atacată şi admiţându-se în parte apelul pârâtei-reclamante şi schimbându-se în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei numai la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând garanţie, respingându-se restul pretenţiilor, cu menţinerea restului dispoziţiilor, nu reiese cu claritate dacă aceste dispoziţii menţinute se referă sau nu şi la cheltuielile de judecată pe care acestea le conţineau.
Prin urmare, se solicită explicitarea dispozitivului deciziei sub aspectul strict al cheltuielilor de judecată, or, dispoziţiile legale aplicabile cererii, respectiv art. 400 (2) C. proc. civ., se referă la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, deci, la nelămuriri pe fondul soluţiei pronunţate, pe care instanţa, la cererea părţii interesate, este datoare să le clarifice.
Ca atare, o astfel de cerere nu poate fi primită în condiţiile textului legal, mai sus menţionat.
Cu toate acestea, se poate menţiona că, în considerentele deciziei, au fost examinate şi motivate toate aspectele deduse judecăţii, reflectându-se fidel conţinutul dispozitivului, împrejurare în care cererea petiţionarei SC M.L. SRL Ploieşti se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anularea deciziei nr. 7657 din 16 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, formulată de SC M.L. SRL Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3161/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3165/2003. Comercial → |
|---|
