CSJ. Decizia nr. 3158/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3158/2003
Dosar nr. 108/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC V.G. SRL Giroc, l-a chemat în judecată pe pârâtul W.R., pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună excluderea acestuia din societatea reclamantă pentru nerespectarea nedepunerii capitalului social subscris.
Prin sentinţa civilă nr. 1830 PI din 13 noiembrie 2000, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că, în speţă, nu există dovada că pârâtul a fost înştiinţat în vreun mod să depună de capitalul social, cu atât mai mult, cu cât a virat sume foarte mari de bani în contul societăţii şi l-a împuternicit pe asociatul român, prin procură autentică, să se ocupe de societate în toate privinţele.
Prin Decizia nr. 179/A din 26 februarie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a dispus excluderea asociatului german din societate, reţinând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Prin Decizia nr. 2914 din 19 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârât împotriva deciziei curţii de apel, mai sus menţionate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Timişoara.
Cauza a fost reînregistrată şi, prin Decizia civilă nr. 70 din 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1830/PI din 13 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Timiş.
A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtului suma de 33.346.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a apreciat că excepţiile invocate de pârât, sub aspectul presupusei prescripţii a dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sunt nefondate şi le-a respins în consecinţă, reţinând că dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 nu îşi găsesc aplicarea în prezenta cauză, iar reclamanta are calitate procesuală activă într-o cauză privind excluderea unui asociat din societatea comercială.
Pe fondul cauzei a reţinut că motivul de apel invocat de reclamantă, constând în faptul că prima instanţă nu a reţinut corect starea de fapt asupra modului de executare a obligaţiilor pârâtului, de depunere a aportului la capitalul social al societăţii, astfel cum a fost stabilit prin art. 8 pct. 3.4 din contractul de asociere, apare ca fiind nefondat şi, cum hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, nefiind motive de schimbare a acesteia, a dispus respingerea cererii de apel formulate de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi, pe fond, ca urmare admiterii apelului, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.
Recurenta reclamantă susţine astfel că interpretarea instanţei de apel asupra conţinutului procurii notariale nr. 21048 din 7 iulie 1992, în sensul că împuternicirea dată asociatului V.OG de a se ocupa de funcţionarea corespunzătoare a societăţii comerciale SC V.G. SRL înseamnă implicit şi că acesta avea obligaţia contractuală, prevăzută de art. 8 pct. 3.4. din contractul de societate, privind depunerea aportului social de către pârât, este eronată, întrucât aportul la capitalul social se depune de către asociaţi în nume propriu sau pe baza unei procuri speciale.
Susţine, de asemenea, că este adevărat că pârâtul-intimat a trimis diverse sume de bani pentru buna funcţionare a societăţii comerciale, dar aceste sume în timp i-au fost rambursate şi nu există nici o dovadă la dosar ca acesta să fi trimis vreo sumă exclusiv destinată achitării aportului la capitalul social şi, cu atât mai puţin, nu există vreo împuternicire legală pentru asociatul V.OG pentru plata aportului la capitalul social.
În concluzie, în raport cu susţinerile făcute, consideră că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990, privind excluderea asociatului din societatea comercială, asociat care, pus în întârziere, nu depune aportul la capitalul social.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Potrivit clauzelor stipulate de părţi în contractul de societate încheiat la data de 28 septembrie 1992:
- „(...) aportul asociatului german W.R. va fi depus în cont, la dispoziţia societăţii, în valută S.U.A., în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei judecătoreşti de autorizare a funcţionării societăţii comerciale mixte art. 8 alin. (3)".
- „În situaţia în care asociatul german nu respectă termenul pentru depunerea capitalului social, asociatul român este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru acoperirea eventualelor daune cauzate de această situaţie".
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, excluderea unui asociat din societate se poate face pentru motivele prevăzute la art. 217 lit. a) – d) dintre care, la lit. a) se prevede că poate fi exclus „asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat".
În speţă, se constată că, prin procura nr. 21048 din 7 iulie 1992, pârâtul W.R., cetăţean german, l-a împuternicit pe asociatul român, V.OG, să se ocupe de societate în toate privinţele, lucru care s-a materializat prin semnarea de către acesta a actelor constitutive ale societăţii şi depunerea cererii pentru autorizarea funcţionării ei.
Astfel fiind, în contextul în care pârâtul i-a încredinţat reclamantului un mandat în sensul arătat şi i-a avansat şi sumele în valută, necesare înfiinţării şi funcţionării societăţii, iar aceasta şi-a îndeplinit mandatul, efectuând schimbul valutar şi consemnând aportul de 300.000 lei pentru pârât în termenul legal de 30 de zile de la data autorizării societăţii, nu se poate reţine susţinerea reclamantului că a depus respectivul aport prin efort propriu, pe numele său şi, ca atare, că n-ar fi o depunere valabilă a aportului datorat de asociatul german în îndeplinirea obligaţiei sale stipulate la art. 8 alin. (3) din contractul de societate.
În subsidiar, este de precizat şi că, atâta timp cât obligaţia depunerii capitalului social se impune a fi îndeplinită în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de autorizare a funcţionării societăţii, nu se putea presupune că asociatul domiciliat în Germania (şi care îl împuternicise pe asociatul român să se ocupe de societate în toate privinţele) trebuia să cunoască data rămânerii definitive a hotărârii de autorizare.
Într-o astfel de împrejurare ar fi fost necesar ca această dată să-i fie adusă la cunoştinţă şi, în caz de neconfirmare, să fie pus în întârziere, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
În consecinţă, faţă de considerentele mai sus arătate, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile cerute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. pentru desfiinţarea hotărârii pronunţate de curtea de apel, aceasta va fi menţinută şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-reclamantă să-i plătească intimatului-pârât W.R. cheltuieli de judecată în sumă de 56.255.257 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, SC V.G. SRL Giroc, împotriva deciziei nr. 70 din 02 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta să plătească intimatului-pârât W.R. suma de 56.255.257 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3155/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 316/2003. Comercial → |
|---|
