CSJ. Decizia nr. 3165/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3165/2003
Dosar nr. 6077/2001
Şedinţa publică din 25 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2528 din, 22 decembrie 2000 a respins acţiunea introdusă de reclamanta SC S.A. SA Sfântu Gheorghe împotriva pârâtei SC I.S. SA Câmpia Turzii, pentru lipsa calităţii procesuale active.
S-a reţinut că, prin acţiune, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 231.269.560 lei plăţi în avans făcute de reclamantă în urma operaţiilor juridice de compensare intervenite la 26 iunie 1997, 1 august 1997 şi 19 august 1998.
Pentru că s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa, analizând-o, constată că, în urma divizării SC I. SA Sfântu Gheorghe în societăţi comerciale, printre care şi reclamanta, aceasta nu a dovedit fracţiunea din universalitatea drepturilor şi obligaţiilor preluate pentru a putea formula pretenţia împotriva pârâtei, motiv pentru care a fost admisă această excepţie.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis în parte de Curtea de Apel Cluj, care, prin Decizia civilă nr. 627 din 4 iunie 2001, a schimbat sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 122.478.688 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere, cu privire la excepţia invocată de pârâtă, că, în apel, reclamanta a dovedit, cu fişa de cont, că a preluat creanţa de la societatea dizolvată, act care confirma înregistrarea în contabilitatea reclamantei şi nu a altei societăţi înfiinţate în urma dizolvării, a sumei recunoscute prin întâmpinare de pârâtă.
Pe fond, instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe actele dosarului, coroborate cu întâmpinarea pârâtei, cât şi cu împrejurarea că altă societate nu a mai solicitat pârâtei această sumă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.S. SA Câmpia Turzii, care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 - 10 C. proc. civ., a susţinut următoarele:
Decizia cuprinde motive contradictorii, considerând, pentru două din procesele verbale de compensare, că nu s-a dovedit că urmărirea şi încasarea despăgubirilor revine reclamantei, nefiind recunoscute de pârâtă, iar pentru altele că cererea este întemeiată în limita sumei recunoscute prin întâmpinare, interpretare eronată dată de reclamantă adresei nr. 945/2000.
În cadrul acestui motiv se mai susţine lipsa calităţii procesuale active, reclamanta nefăcând o asemenea probă, iar menţiunea din întâmpinare, referitoare la recunoaştere, este numai subsidiară şi cu precizarea că reclamanta putea pretinde mărfuri în compensare până la limita sumei de 122.478.667 lei şi nu sume de bani, suma de mai sus fiind compusă din 121.519.627 lei, avans rezultând din procesul verbal nr. 5834/1997, şi 959.066 lei este sold creditor şi apare înregistrat la reclamantă.
Pentru procesele verbale nr. 200/1997 şi nr. 653/1997, nu s-a făcut operarea în scriptele contabile, fiindcă plata în avans nu s-a creat nici faţă de societatea din care s-a divizat reclamanta.
Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, dat fiind caracterul convenţional al compensaţiei, ceea ce impunea ca reclamanta să pretindă doar mărfuri până la concurenţa sumei de 122.478.688 lei, pentru că aşa a fost voinţa părţilor şi nu poate fi modificată unilateral.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa a aplecat greşit legea, respectiv, art. 1143 - 1153 C. civ., art. 112 C. proc. civ. şi dispoziţiile privind mărturisirea, aspecte dezvoltate şi în cadrul motivului 2 de recurs. Din nou se reia, şi la acest motiv, analiza lipsei calităţii procesuale active, cât şi efectele recunoaşterii, care, în cauza de faţă, nu are consecinţe juridice, nefiind făcut de titularul dreptului, reprezentantul legal al societăţii sau de un mandatar cu procură specială şi nu de conducătorul unui birou.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor în dezlegarea pricinii, respectiv, asupra fişei de cont, depusă de reclamantă, care nu face dovada calităţii sale procesuale active, numai protocolul prin care fracţiunea de patrimoniu de la SC I.S. SA (în discuţie în litigiu) ar fi trecut în cel al reclamantei, având putere doveditoare.
Recursul este nefondat.
În cele patru motive de recurs se reiau două probleme, şi anume, calitatea procesuală activă a reclamantei şi efectele juridice ale recunoaşterii sumei la care a fost obligată pârâta, raportat la mandatul persoanei care a făcut-o.
Din lectura deciziei recurate, nu rezultă o motivare contradictorie, iar afirmaţiile, din acest motiv de recurs, nu se regăsesc în decizie.
Instanţa de apel nu argumentează obligarea pârâtei numai la restituirea sumei plătite în plus la procesul verbal de compensare nr. 5834/1997, ca o consecinţă a lipsei calităţii şi dreptului reclamantei pentru a solicita sumele din procesele verbale de compensare nr. 200/1997 şi nr. 653/1997, situaţie care, dacă ar fi reală, într-adevăr, ar duce la o motivare contradictorie, în primul rând, asupra calităţii procesuale, ci pe faptul că cele două procese verbale de compensare nu se regăsesc operate în evidenţele contabile ale pârâtei şi, deci, nu s-a plătit în avans, spre deosebire de debitul de 122.478.687 lei din procesul verbal nr. 5834/1997.
Concluzia la care a ajuns instanţa de apel nu se bazează pe interpretarea greşită a probelor şi, aşa cum se va arăta în analiza celorlalte motive de recurs, aceasta corect a dat eficienţă juridică recunoaşterii pârâtei, atât prin adresa nr. 945/2000, cât şi prin întâmpinare.
Pentru că motivele 3 şi 4 se referă, exclusiv, la calitatea procesuală a reclamantei şi la efectul juridic al recunoaşterii făcută în speţă, se vor analiza în cadrul acestora, ele fiind numai enunţate în primul motiv.
Invocând dispoziţiile art. 1143 - 1153 C. civ., recurenta nu arată, explicit, în ce sens instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv, procesul verbal nr. 5834/1997.
Afirmaţia că reclamanta nu putea pretinde decât mărfuri în compensare şi nu sume de bani până la concurenţa sumei de 122.478.687 lei, nu este susţinută nici faptic nici în drept.
Dimpotrivă, prin întâmpinarea depusă, pârâta s-a apărat, în sensul că, dat fiind caracterul convenţional al compensaţiei în speţă, aceasta nu putea fi operată decât în momentul în care erau primite procesele verbale purtând semnătura şi ştampila tuturor părţilor semnatare.
Deci, spre deosebire de apărarea constantă, făcută pe parcursul procesului, în recurs, pârâta invocă caracterul convenţional al compensaţiei, dar în legătură cu obiectul acesteia, care nu putea să îl constituie decât mărfuri, susţinere nefondată.
Referitor la motivele 3 şi 4, în ambele se face referire la lipsa de calitate procesuală a reclamantei, care, în opinia recurentei, nu a dovedit decât înfiinţarea în urma divizării SC I.S. SA şi nu preluarea unei părţi din patrimoniul acesteia, care include suma în litigiu.
Dacă, într-adevăr, la fond, reclamanta nu a făcut decât dovada înfiinţării în urma divizării, în apel, probele au fost completate cu fişa de cont în care apare, evidenţiat în contabilitate, procesul verbal de constatare nr. 5824/1997 (în litigiu) ceea ce conduce la concluzia corectă că, numai prin preluarea acesteia de la societatea ce s-a divizat, putea să fie înregistrată de reclamantă.
Dovada preluării activului şi pasivului nu se face, exclusiv, cu protocolul încheiat, ci, şi prin înscrierea în contabilitate a creanţelor sau debitelor, aşa cum s-a procedat în cauza de faţă, astfel că s-a reţinut corect de instanţa de apel calitatea procesuală activă a reclamantei.
Fişa de cont, depusă de reclamantă în dovedirea calităţii procesuale, nu este un act unilateral fără eficienţă juridică, deoarece se coroborează cu evidenţa contabilă a pârâtei, unde apare acelaşi proces verbal de compensare, cât şi cu faptul, deloc de neglijat, că nici una din celelalte societăţi înfiinţate în urma divizării, nu a solicitat de la pârâtă suma în discuţie.
Mai mult, din relatările făcute de pârâtă în întâmpinare, cu referire la actele juridice încheiate cu reclamanta în vederea compensării sumei, rezultă că aceasta se afla în patrimoniul reclamantei, care este, deci, titulara de drept şi are calitatea de a acţiona în judecată.
Invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 112 pct. 3 - 5 C. proc. civ., în susţinerea excepţiei lipsei de calitate, nu are nici o legătură cu aceasta şi priveşte alte condiţii cerute de lege la formularea cererii de chemare în judecată.
Cât priveşte recunoaşterea făcută de pârâtă, privind plata sumei, nu se poate invoca nulitatea acesteia şi nici încălcarea dispoziţiilor art. 69 C. proc. civ., privind mandatul, deoarece nu este vorba doar de adresa nr. 945/2000 (care, într-adevăr, este semnată de un şef birou) ci, şi de întâmpinarea semnată de conducătorul pârâtei, care are dreptul să facă acte de dispoziţie, şi prin care se recunoaşte pretenţia din acţiune, dar în limita la care a fost, de altfel, obligată pârâta, adică exact cum se afirma şi în adresa care se contestă în recurs.
Încercările recurentei de înlăturare a efectelor recunoaşterii, în sensul că reprezintă un subsidiar la cererea principală, de respingere a acţiunii, şi că a fost condiţionată de dovedirea calităţii procesuale a reclamantei, sunt fără eficienţă.
Cererea subsidiară din întâmpinare, prin care se vizează fondul litigiului, nu este raportată la o cerere principală tot pe fond, ci la o excepţie, care, firesc, dacă ar fi fost respinsă, subsidiarul din întâmpinare, nu mai avea obiect.
Chiar pârâta solicită, în cazul dovedirii calităţii procesuale de către reclamantă, să fie obligată către aceasta doar la 122.478.687 lei, exact cum a făcut instanţa de apel.
Dacă se lecturează Decizia, se constată că instanţa s-a pronunţat şi a analizat fişa de cont depusă de reclamantă, şi a arătat de ce constituie o dovadă a calităţii procesuale a reclamantei.
Faţă de cele arătate, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.S. SA Câmpia Turzii, împotriva deciziei nr. 627 din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3163/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3167/2003. Comercial → |
|---|
