CSJ. Decizia nr. 3400/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3400/2003
Dosar nr. 2235/2002
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 1998, reclamanta S.C. C. S.A. Craiova a chemat în judecată pe pârâta S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova pentru a fi rezoluţionat contractul încheiat între părţi având ca obiect construirea şi vânzarea unui apartament situat în Craiova.
Concomitent, reclamanta s-a adresat instanţei pentru a se dispune rezoluţiunea contractului încheiat pentru un alt apartament din acelaşi bloc cu pârâta S.C. I.I. S.R.L. Craiova.
În motivarea acţiunilor (ce au fost conexate după un prim ciclu procesual la dosarul aflat la Tribunalului Dolj), reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâtele antecontracte de vânzare–cumpărare, potrivit cărora S.C. C. S.A. Craiova s-a obligat să încheie contracte de vânzare–cumpărare pentru cele două apartamente după ce pârâtele vor achita în totalitate contravaloarea locuinţelor dar, întrucât cele două beneficiare nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată, a solicitat rezoluţiunea antecontractelor.
Prin sentinţele civile nr. 340 şi 341 din 7 aprilie 1999 ale Tribunalului Dolj , secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost admise acţiunile formulate de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva celor două pârâte şi s-a dispus rezilierea antecontractelor de vânzare – cumpărare intervenite între părţi cu consecinţa repunerii lor în situaţia anterioară.
Împotriva acestor sentinţe au formulat apel cele două pârâte, iar prin deciziile nr. 1193 şi 1194 din 30 noiembrie 1999 ale Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, au fost admise apelurile pârâtelor, au fost desfiinţate, în parte, hotărârile instanţei de fond şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea cererii privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, menţinând celelalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că, deşi instanţa de fond a dispus rezilierea convenţiei cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, nu s-a stabilit în mod corect ce prestaţii urmează a fi restituite.
În fond, după apel, cauzele au fost înregistrate sub nr. 318/2000 (litigiul cu pârâta S.C. L. S.R.L. Craiova) şi nr. 322/2000 (cel cu S.C. I.I. S.R.L. Craiova) ale Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar la termenul din 14 martie 2000, s–a dispus conexarea celor două dosare la dosarul având ca obiect acţiunea S.C. C. S.A. Craiova şi cererile reconvenţionale formulate de cele două pârâte pentru restituirea sumelor achitate în contul apartamentelor, actualizate în raport de indicele de inflaţie.
Soluţionând pricinile conexate, prin sentinţa civilă nr. 1062 din 15 august 2000, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererile formulate de pârâtele S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova şi S.C. I.I. S.R.L. Craiova şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că reclamanta pârâtă va restitui către S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova suma de 299.189.896 lei, iar către S.C. I.I. S.R.L. Craiova suma de 275.248.608 lei, reprezentând valorile actualizate ale sumelor plătite de cele două pârâte.
Totodată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 15.612.595 lei către S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova şi la 14.654.944 lei către S.C. I.I. S.R.L. Craiova.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta – pârâtă, iar prin Decizia nr. 1581 din 27 noiembrie 2000, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul S.C. C. S.A. Craiova şi a schimbat sentinţa tribunalului, în sensul că s-au admis, în parte, cererile celor două pârâte, iar reclamanta S.C. C. S.R.L. Craiova a fost obligată să restituie pârâtei S.C. L. S.R.L. S.R.L. Craiova sumele de 21.563.000 lei plus 138.813.448 lei daune din devalorizare şi 8.973.807 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamanta a fost obligată către SC. I.I. S.R.L. Craiova la restituirea sumei de 21.563.000 lei plus 126.842.804 lei daune din devalorizare şi 8.255.568 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, intimatele pârâte au fost obligate să plătească reclamantei cheltuielile de judecată din apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că deprecierea valorică a sumelor avansate de pârâte trebuie suportate, în părţi egale, de părţile contractante.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât şi cele două pârâte, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie şi fiind soluţionată prin Decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 prin care s-a respins, ca nefondat, recursul reclamantei S.C. C. S.A. Craiova şi s-au constatat nule recursurile declarate de cele două pârâte.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţii în anulare ambele pârâte, contestaţii conexate la dosarul întocmit de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie şi soluţionate în baza deciziei nr. 353 din 24 ianuarie 2003 prin care s-au admis contestaţiile pârâtelor, s-a anulat în parte Decizia nr. 3900 din 5 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială şi s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor declarate de cele două societăţi comerciale pârâte.
Criticile formulate de pârâte s-au referit, în esenţă, la cuantumul despăgubirilor acordate de curtea de apel, ambele susţinând că nu există elemente care să justifice ideea culpei comune adoptată de instanţă în acordarea despăgubirilor, culpa aparţinând în exclusivitate reclamantei.
Recursul pârâtelor este fondat.
Din actele dosarului rezultă că cele două pârâte au achitat reclamantei câte 21.563.000 lei începând cu anul 1993 când s-a plătit avansul, ceea ce înseamnă că preţul celor două apartamente a fost deţinut de S.C. C. S.R.L. Craiova pe parcursul a aproximativ 10 ani, timp în care a avut loc o continuă devalorizare a monedei naţionale, ceea ce a determinat instanţele să reţină, în mod justificat, că repunerea în situaţia anterioară a părţilor trebuie să ţină seama de această împrejurare.
Într-adevăr, conform art. 998 şi următoarele din C. civ., orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
În speţă, prejudiciul a fost cauzat printr-o inacţiune, respectiv prin nerestituirea sumelor încasate ca preţ al celor două apartamente în condiţiile în care, încă din anul 1999, părţile au fost de acord cu rezoluţiunea celor două contracte şi, ca atare, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Este adevărat că reclamanta a solicitat să se constate că rezoluţiunea are loc din culpa pârâtelor, dar nu s-au depus dovezi în acest sens.
Singurul act invocat de reclamantă este adresa aflată la dosarul aflat la Tribunalul Dolj prin care S.C. C. S.A. Craiova a solicitat pârâtelor să se prezinte la sediul său pentru comunicarea băncii şi contului în care să se facă plata sumelor dar, din examinarea conţinutului acestui act, rezultă că scopul acestei corespondenţe a fost tergiversarea restituirii sumelor datorate.
Într-adevăr, aşa cum s-a arătat, între părţi existau raporturi contractuale din anul 1993, iar pârâtele au făcut plăţi succesive în costul celor două apartamente, ceea ce înseamnă că reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât banca, cât şi contul pârâtelor, iar corespondenţa invocată în apărare nu este de natură să conducă la concluzia că nerestituirea sumelor s-a datorat celor două pârâte.
De altfel, curtea de apel, care a considerat că rezoluţiunea contractului a operat din culpa ambelor părţi, face o motivare de ordin general, fără să facă trimitere la probele care au condus la schimbarea soluţiei tribunalului şi, sub acest aspect, a pronunţat o hotărâre netemeinică, iar recursul va fi admis în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ. şi Decizia atacată va fi modificată, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva sentinţei nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj ce urmează a fi menţinută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile pârâtelor S.C. L. S.R.L. Craiova şi S.C. I.I. S.R.L. Craiova împotriva deciziei nr. 1581 din 27 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta S.C. C. S.A. Craiova împotriva sentinţei nr. 1062 din 15 august 2000 a Tribunalului Dolj pe care o menţine în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 340/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3401/2003. Comercial → |
|---|
