CSJ. Decizia nr. 3408/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3408/2003
Dosar nr. 3914/2001
Şedinţa publică din 10 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2000 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC T. SA a chemat în judecată pârâta SC G. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17.188.786 lei contravaloarea serviciilor executate, 2.620.230 lei daune-interese, calculate la nivelul dobânzii comerciale şi 1.659.721 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă 5182, pronunţată la 19 septembrie 2000 în dosarul nr. 6003/2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei. Pârâta a fost obligată să plătească 17.188.786 lei, contravaloarea serviciilor prestate, precum şi 1.659.721 lei, cheltuieli de judecată reclamantei.
Capătul de cerere pentru acordarea daunelor-interese a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, între părţi, au existat raporturi comerciale în formă simplificată, fără existenţa unui contract scris. Reclamanta a efectuat în aceste condiţii, manoperă – brodat şi servicii, emiţând factura nr. 1657952 din 9 martie 2000, pentru suma de 17.188.786 lei, sumă ce nu a fost achitată de pârâtă.
Cererea pentru acordarea de daune interese, calculate la nivelul dobânzii comerciale, a fost respinsă cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei sale şi dobânzile bancare plătite de reclamantă la credite contractate pentru desfăşurarea activităţii sale.
Apelul declarat de societatea pârâtă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 441 pronunţată la 15 martie 2001.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC G. SRL a declarat recurs, solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Fără a nega existenţa raporturilor comerciale simplificate între părţi, recurenta pârâtă susţine că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor pentru care a emis factura în litigiu, iar celelalte servicii prestate efectiv, au fost achitate integral.
Documentele emise de intimata reclamantă nu sunt confirmate de un delegat al recurentei pârâte, iar reclamanta a încercat o dublă facturare, neacceptabilă pentru pârâta recurentă.
Recursul pârâtei a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.
Cum dispoziţiile art. 304 pct.11 au fost abrogate anterior declarării recursului (17 aprilie 2001) prin OG nr. 138 din 2 octombrie 2000, recursul va fi examinat numai pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sub acest aspect, se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, reţinând că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor a căror plată o pretinde, şi a faptului că cele 2835 bucăţi broderii au fost preluate de societatea pârâtă, însă, factura din 9 martie 2000, emisă de reclamantă, nu a fost achitată, deşi, referitor la această factură, recurenta pârâtă nu a practicat un refuz expres, chiar dacă, la 5 iunie 2000, debitul a fost notificat pârâtei prin executor judecătoresc, în conformitate cu prevederile art. 1079 C. civ.
În aceste împrejurări, recursul declarat de societatea pârâtă se priveşte ca nefondat şi, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 441 din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3402/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3409/2003. Comercial → |
|---|
