CSJ. Decizia nr. 3851/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3851
Dosar nr.1460/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 iulie 2003 Curtea de Apel Iaşi, în cadrul contestaţiei la executare introdusă de A.F.P. Iaşi în contradictoriu cu A.V.A.B. şi debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iaşi, a admis cererea formulată de contestatoare şi a dispus suspendarea licitaţiei din 3 iulie 2003 privind vânzarea unor bunuri aparţinând debitoarei, până la soluţionarea contestaţiei la executare de faţă.
S-a reţinut că debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iaşi are în prezent obligaţii bugetare mari, motiv pentru care contestatoarea în baza art. 41 alin. (1) din OG nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare a început executarea silită prin emiterea somaţiei din 19 februarie 2002, şi cum debitoarea nu a achitat debitul în termen de 15 zile, A.F.P. Iaşi a schimbat bunurile mobile ale acesteia potrivit art. 70 din OG nr. 61/2002. Cu această ocazie s-a constatat că bunurile fac obiectul licitaţiei organizate de A.V.A.B. la 3 iulie 2003, ceea ce o prejudiciază pe contestatoare.
Considerând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 9/1990 şi art. 403 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a motivat temeinicia cererii de suspendare prin prejudicierea gravă a intereselor contestatoarei, în situaţia în care bunurile debitoarei ar fi vândute la licitaţia organizată de A.V.A.B.
Împotriva încheierii a declarat recurs A.V.A.B., care invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că măsura de suspendare a licitaţiei s-a luat cu încălcarea competenţei teritoriale, instanţa competentă fiind Curtea de Apel Bucureşti şi asta faţă de sediul A.V.A.B. şi de natura specială a creanţelor preluate la datoria publică internă.
În ceea ce priveşte legalitatea măsurii de suspendare, recurenta consideră că s-au încălcat dispoziţiile OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi a Legii nr. 81/1999, în sensul că prioritate faţă de orice altă obligaţie a statului o are rambursarea sumelor aferente datoriei publice, ceea ce se urmărea prin organizarea licitaţiei din 3 iulie 2003.
Recursul este fondat în parte.
Cu referire la primul motiv de recurs care vizează competenţa teritorială se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând să fie respins.
În cadrul acestui motiv de recurs, este de subliniat că obiectul litigiului îl constituie contestaţia la executare asupra bunurilor, proprietatea debitoarei S.C. I.T.A. S.A. Iaşi (parte în contestaţia de faţă) introdusă de A.F. Iaşi, în calitate de executor bugetar, ca urmare a licitaţiei organizată de recurentă la 3 iulie 2003, pentru vânzarea aceloraşi bunuri ale S.C. I.T.A. S.A. Iaşi. În cadrul contestaţiei s-a solicitat şi suspendarea executării începută prin licitaţia din 3 iulie 2003.
Chiar şi în această situaţie, nu se poate invoca de către recurentă art. 45 din OUG nr. 51/1998 R care îi conferă un tratament juridic drept de la regula de drept comun privind competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare pentru că textul invocat trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 44 din aceeaşi Ordonanţă şi în acelaşi timp să i se dea şi o interpretare corectă cu privire la cererile pe care le are în vedere.
O analiză aprofundată a conţinutului art. 45 din OUG nr. 51/1998 R duce la concluzia că acesta nu poate fi separat de art. 44 din acelaşi act normativ, care referindu-se la litigiile având ca obiect creanţele neperformate preluate la datoria publică de A.V.A.B., şi în care aceasta este parte, precizează că acestea (litigiile) se soluţionează cu respectarea capitalului din ordonanţă, completate însă cu dispoziţiile codului de procedură civilă.
Ori, faţă de obiectul cauzei, respectiv contestaţia la executare şi de cererile la care se referă art. 45 din OUG nr. 51/1998 R competenţa teritorială este aceia prevăzută de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. cu care se completează art. 44 din ordonanţa menţionată, şi anume, „instanţa de executare" care în cauza de faţă este Curtea de Apel Iaşi, astfel că din punctul de vedere al competenţei cererea de suspendare din cadrul contestaţiei la executare, a fost soluţionată corect de Curtea de Apel Iaşi.
În ceea ce priveşte însă măsura suspendării executării licitaţiei din 3 iulie 2003 luată de Curtea de Apel Iaşi şi care constituie obiectul recursului de faţă, se apreciază a încălca dispoziţiile OUG nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001, aşa cum au fost republicate în M. Of., nr. 948 din 24 decembrie 2002, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este important de menţionat că ceea ce se va motiva în continuare şi textele la care se va face trimitere, privesc exclusiv măsura suspendării executării pornită de recurentă prin licitaţie, şi nu fondul contestaţiei la executare care nu a fost analizat de instanţa de fond şi care nu constituie obiectul prezentului recurs.
OUG nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001, ambele republicate în M. Of., nr. 948/2002 stabileşte un tratament juridic special privind executarea silită pentru titlurile executorii (capitolul X) justificându-se în acest fel scopul durabil al instituţiei A.V.A.B., aşa cum este el arătat în art. 1, pentru că în art. 10, să se menţioneze că diferenţa de sumă rămasă după acoperirea altor cheltuieli, se virează la Trezoreria statului.
Tocmai pentru că din textele enunţate rezultă importanţa activităţii A.V.A.B. la fel ca şi a intimatei în privinţa colectării creanţelor bugetare, nu se justifica suspendarea executării licitaţiei, mai înainte de soluţionarea contestaţiei la executare, care la rândul său necesită discutarea a mai multe probleme de drept ce vor trebui rezolvate, cu ocazia judecării avându-se în vedere actul normativ care reglementează materia şi anume Legii nr. 51/1998 republicată.
Analiza temeiniciei contestaţiei la executare este atât de dependentă de măsura suspendării executării, încât orice discuţie în drept asupra suspendării vizează şi fondul contestaţiei, ceea ce face în cazul de faţă greu de aplicat art. 403 alin. (1) C. proc. civ. fără o soluţionare implicită şi a contestaţiei la executare.
De aceia se apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii de urgenţă a contestaţiei la executare, în situaţia în care nu s-a soluţionat deja până în prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.V.A.B. Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 1 iulie 2003 pronunţată în dosar nr. 3045/2003 de Curtea de Apel Iaşi, casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 384/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 386/2003. Comercial → |
|---|
