CSJ. Decizia nr. 3864/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3864/2003
Dosar nr. 5873/2000
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 februarie 1996 reclamanta A.E. a chemat în judecată pe pârâţii E.A.A. şi E.M. pentru a se dispune evacuarea lor din staţia de benzină situată în Rm. Sărat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că deşi unul din pârâţi s-a retras iar celălalt a fost exclus din societatea S.C. P.C. SRL Rm. Sărat, aceştia refuză să părăsească staţia de benzină în care funcţionează societatea.
Faţă de caracterul comercial al pricinii, Judecătoria Rm.Sărat a introdus în cauză S.C. P.C. SRL Rm. Sărat în calitate de reclamantă şi S.C. E.P. S.N.C. în calitate de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 1642 din 28 octombrie 1996 Judecătoria Rm. Sărat a admis în parte acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtei S.C. E.P. din spaţiul situat în Rm. Sărat, luând act că s-a renunţat la capătul de cerere privind despăgubirile şi obligând pârâta la plata sumei de 252.050 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea judecătoriei a rămas definitivă în baza deciziei nr. 69 din 23 aprilie 1998 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul pârâţilor, executarea ei fiind însă suspendată în baza încheierii din 10 august 1998 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. 4158/1998.
Totodată, în baza deciziei nr. 2280 din 22 septembrie 1998 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis recursul formulat de pârâtul E.M., în nume propriu şi în numele societăţii comerciale pârâtă, şi a casat ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre judecare în fond Tribunalului Buzău ca instanţă comercială, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Judecând cauza, în fond după casare, prin încheierea din 10 decembrie 1998 s-a dispus conexarea dosarului nr. 1359/1998 al Tribunalului Buzău (având ca obiect acţiunea S.C. P.C. SRL de revendicare a construcţiei în litigiu) la dosarul nr. 1375/1998 al aceleiaşi instanţe. De asemenea, la acelaşi dosar s-a dispus, prin încheierea din 14 ianuarie 1999, şi conexarea dosarului nr. 2780/1998 al Tribunalului Buzău având ca obiect soluţionarea cererii pârâtei E.A. la plata drepturilor cuvenite ca urmare a excluderii din societatea comercială.
În fine, la termenul din 9 iunie 1999 s-a dispus şi conexarea dosarului nr. 563/1999 având ca obiect despăgubirile solicitate de reclamanta S.C. E.P. S.N.C. pentru lipsa exploatării spaţiului în perioada iulie-august 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 978 din 29 decembrie 1999 Tribunalul Buzău, secţia comercială, a admis acţiunea conexă în revendicare promovată de reclamanta S.C. P.C. SRL prin reprezentantul său A.E., obligând pârâta S.C. E.P. SRL Rm. Sărat şi pe E.M. să lase în deplină proprietate şi paşnică posesie construcţia, staţie de benzină (compusă din pavilion, 2 rezervoare, o pompă de benzină identificată în raportul de expertiză T.M. şi reprezentând elemente ale fondului de comerţ al reclamantei) situate în Rm. Sărat.
Totodată a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. P.C. SRL pentru evacuarea pârâtei S.C. E.P. SRL ca fiind rămasă fără obiect (în dosarul nr. 1375/1998) precum şi cererea conexă formulată de pârâta reclamantă S.C. E.P. SRL privind obligarea reclamantei pârâte S.C. P.C. SRL la despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă (în dosar nr. 563/1999, conexat, aşa cum s-a arătat, la dosarul 1375/1998).
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte acţiunea conexă a reclamantei E.A. iar reclamanta pârâtă S.C. P.C. SRL a fost obligată la plata sumei de 4.545.717 lei reprezentând drepturi cuvenite ca urmare a excluderii (dosar nr. 2780/1998).
Cât priveşte cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate parţial, în final pârâta S.C. E.P. fiind obligată să achite reclamantei suma de 11.696.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii, iar prin Decizia nr. 516 din 23 mai 2000 Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, a admis apelul pârâtei S.C. E.P. S.N.C. din Valea Râmnicului prin reprezentantul său E.M. şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea conexă în revendicare formulată de reclamanta S.C. P.C. SRL prin reprezentantul său legal A.E. privind imobilul - construcţie staţie de benzină situat în municipiul Râmnicu Sărat, şi a înlăturat obligarea pârâtei S.C. E.P. S.N.C. de la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei E.A.A., reclamanta intimată S.C. P.C. SRL fiind obligată să plătească societăţii comerciale pârâtă suma de 8.073.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu actul înregistrat la 30 mai 2000 reclamanta S.C. P.C. SRL Rm. Sărat, prin reprezentanta sa A.E. a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susţinând în esenţă următoarele critici.
- hotărârea curţii este nelegală deoarece nu a ţinut seama că reclamanţii nu au revendicat un fond de comerţ ci doar bunuri mobile şi imobile.
- în mod greşit s-a reţinut că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acţiune.
- instanţa de apel a reţinut în mod eronat împrejurarea că reclamanta trebuia să formuleze o acţiune în constatare a dreptului de proprietate, o astfel de acţiune fiind deschisă numai atunci când nu se poate solicita realizarea dreptului, ceea ce nu era cazul în speţă;
- reclamanta recurentă a mai arătat că s-a dovedit cu înscrisuri faptul că a fost edificată construcţia, în baza autorizaţiei, ceea ce le conferă dreptul asupra imobilului;
- în mod netemeinic s-au luat în considerare actele depuse de pârâte pentru plata impozitului pe clădiri care nu conferă plătitorului drept de proprietate asupra construcţiei.
- instanţa de apel a reţinut în mod greşit că societatea comercială pârâtă ar fi dovedit dreptul său de proprietate asupra staţiei de benzină, în realitate fiind aduse doar unele bunuri cu titlu de aport;
- totodată, instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică prin aceea că a reţinut împrejurarea că dovezile prezentate de recurenţi se referă la alt sediu, când în realitate a avut loc numai o schimbare a denumirii străzii unde se afla staţia de benzină;
- nici dreptul de proprietate al reclamantei asupra pompelor de benzină nu a fost corect soluţionat, ambele părţi având fiecare pompa sa de benzină;
- împrumutul făcut pentru edificarea construcţiei a fost achitat doar în parte de S.C. M. SRL, hotărârea instanţei de apel fiind netemeinică şi sub acest aspect.
Recursul reclamantelor este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că părţile din proces au constituit în anul 1992 S.N.C. E.T. Rm. Sărat după care, construindu-se staţia de benzină, prin contribuţia tuturor asociaţilor, s-a schimbat denumirea şi sediul societăţii în S.C. P.C. SRL Rm. Sărat.
O perioadă de timp societatea reclamantă a funcţionat în această componenţă dar, la un moment dat, pârâtul E.M. s-a retras din societate, iar pârâta E.A. a fost exclusă din S.C. P. SRL, singurul asociat rămas din fosta societate fiind A.E..
Pe de altă parte, cei doi pârâţi au constituit în anul 1995 o nouă societate, respectiv S.C. E.P. S.N.C. Valea Râmnicului, aportul asociatului E.M. la înfiinţarea acestei societăţi constând în două rezervoare, două pompe benzină şi motorină, precum şi staţia P., ceea ce reprezenta fondul de comerţ al societăţii comerciale reclamante, reflectat de altfel în bilanţul pe anul 1994.
În această situaţie, reclamantele au formulat acţiunea în revendicare a fondului de comerţ al benzinăriei, ce formează obiectul litigiului de faţă, dar, pentru care, în cursul soluţionării litigiului au intervenit elemente de natură să conducă cel puţin o parte, la o altă soluţie decât cea adoptată de instanţa de apel.
În ceea ce priveşte imobilul - construcţia benzinăriei - la dosarul cauzei s-au depus acte din care rezultă că acesta a fost intabulat cu drept de proprietate pentru S.C. E.P. prin încheierea din 17 august 2000 pronunţată de judecătorul de la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Rm. Sărat în dosarul 1002/2000.
Ulterior, acest imobil a fost trecut în proprietatea altei societăţi comerciale, în urma licitaţiei organizate de Administraţia Finanţelor Publice Rm. Sărat pentru executarea unei creanţe în sumă de 2.316.921.077 lei derivând dintr-un proces verbal de contravenţie întocmit de garda financiară în sarcina societăţii comerciale debitoare S.C. E.P. S.N.C.
Pe de altă parte, pentru unele bunuri mobile ce alcătuiau inventarul benzinăriei s-au depus acte ce n-au fost avute în vedere de instanţa de apel, respectiv sentinţa penală nr. 714 din 8 decembrie 2000 a Judecătoriei Rm. Sărat (rămasă definitivă prin respingerea apelului inculpatului) prin care intimatul pârât E.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals, reţinându-se că adeverinţa nr. 248 din 17 septembrie 1998 emisă de S.C. S.A. şi folosită de pârât în dosarul comercial nu reflectă realitatea.
Într-adevăr, din considerentele deciziei instanţei de apel (criticată prin prezentul recurs) s-a reţinut contribuţia exclusivă a pârâtului E.M. la achiziţionarea celor două rezervoare de combustibil, conform adresei nr. 248/1998 a S.C. S.A. S.A., dar, atâta timp cât prin sentinţa penală s-a reţinut în mod irevocabil că actul în discuţie este fals, fiind anulat prin dispozitivul hotărârii penale, se impune casarea deciziei curţii de apel pentru ca aceasta să examineze motivele de apel şi pretenţiile reclamantelor în raport de toate aceste împrejurări intervenite după pronunţarea hotărârii criticate.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va examina cauza sub toate aspectele, având în vedere situaţia nou creată după rămânerea definitivă a hotărârii, atât în ceea ce priveşte imobilul dar şi în ce priveşte bunurile mobile care au făcut parte din patrimoniul societăţii.
Sub acest aspect, urmează a fi avută în vedere şi împrejurarea că, deşi cu prilejul licitaţiei a fost înstrăinată doar construcţia, din fondul de comerţ al S.C. P.C. SRL au făcut parte şi alte bunuri importante a căror situaţie juridică trebuie elucidată cu ocazia rejudecării, cu luarea în consideraţie şi a rapoartelor de expertiză întocmite cu ocazia judecării în fond (expertiza F.I. sau I.M.) care au avut ca obiectiv evaluarea activelor în vederea partajării lor.
Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului doar în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ori, în Decizia recurată acestea nu au fost stabilite pentru motivele arătate mai sus.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantelor va fi admis în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti, cu luarea în considerare a celor de mai sus şi cu menţinerea dispoziţiei din decizie prin care a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei E.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.C. P.C. SRL Rm. Sărat şi A.E. împotriva deciziei nr. 516 din 23 mai 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 386/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3866/2003. Comercial → |
|---|
