CSJ. Decizia nr. 384/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 384/2003Dosar nr. 7207/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 117 din 12 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A.L.D.P. S.A. Bacău în contradictoriu cu pârâta S.C. L.D.P. S.A. Vaslui, secţia Huşi, care a fost obligată la 655.243.778 lei cu titlu de preţ. Prin aceiaşi sentinţă s-a respins ca nefondat capătul de cerere privitor la daune şi s-a luat act că reclamanta a renunţat la cererea privind instituirea sechestrului asigurator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în baza unei comenzi, reclamanta a livrat pârâtei marfa solicitată pentru care s-a emis factura din 2 septembrie 1998 pe care pârâta le-a decontat parţial, iar la 9 februarie 2001 părţile au convenit compensarea sumei restante.
Apelul introdus de reclamantă a fost admis prin Decizia civilă nr. 317 din 2 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi s-a schimbat sentinţa în parte, în sensul că a obligat pârâta la 813.168.854 lei reprezentând reactualizarea debitului cu indicele de inflaţie, şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.
S-a reţinut că potrivit art. 970 şi art. 981 C. civ. într-un contract clauzele obişnuite se subînţeleg, astfel că, nu se poate ignora producerea unei pagube prin neplata preţului corespunzător ratei inflaţiei, astfel că aceasta nu trebuia expres prevăzută în contract.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta S.C. L.D.P. S.A. Vaslui, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, conform art. 304 pct. 9 în sensul că în lipsa unei clauze penale contractuale, obligarea la plata unor penalităţi este lipsită de temei legal.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Poziţia procesuală a recurentei pârâte, a fost aceea de recunoaştere a faptului efectuării plăţii facturilor emise de reclamantă pentru marfa livrată, cu întârzieri apreciabile.
Susţinerea din recurs referitoare la penalităţi, este eronată, cu atât mai mult cu cât prin acţiunea sa reclamanta nu a solicitat penalităţi şi nici instanţa de apel nu a obligat-o pe pârâtă la penalităţi ci la reactualizarea debitului în raport cu rata inflaţiei.
O astfel de despăgubire nu trebuia prevăzută în contract, la ea este îndreptăţit creditorul în temeiul art. 1084 C. civ., care defineşte pierderea suferită, ca reprezentând preţul şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.
Corect instanţa de apel reţine ca temei legal al obligaţiei pârâtei în calitate de debitor îl constituie şi a dispoziţiilor art. 970 şi art. 981 C. civ. conform cărora, clauzele obişnuite se subînţeleg, chiar dacă nu sunt prevăzute expres, iar convenţia obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut dar şi la urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.
Ori, neplata preţului de către pârâtă a creat reclamantei un prejudiciu real corespunzător atât preţului cât şi ratei inflaţiei, iar o atare clauză nu trebuia prevăzută expres în contract ea subînţelegându-se.
Prin urmare Decizia recurată fiind temeinică şi legală, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. L.D.P. S.A. Vaslui împotriva deciziei nr. 317 din 2 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3836/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3843/2003. Comercial → |
|---|
