CSJ. Decizia nr. 3962/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3962/2003
Dosar nr.6148/2001
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa civilă nr. 1956 din 28 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul 2194/COM/1998 s-a admis în parte acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamanta S.C. R.V.A. S.A., S.C. P.W.C.M.C. S.R.L., lichidatori ai B. S.A., agenţia Timişoara, C.F. şi C.V.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar către reclamantă la plata sumelor de 11.303.951 lei reprezentând credit neachitat şi 54.898.814 lei dobândă aferentă calculată până la data de 1 octombrie 2000 şi 2.482.288 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtele C.V. şi C.F.
S-a respins acţiunea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata în continuare a dobânzilor până la achitarea integrală a debitului.
Sentinţa Tribunalului a fost schimbată de Curtea de Apel care a admis apelul declarat de pârâtele C.V. şi C.F., a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta B. în lichidare reprezentată de lichidator S.C. R.V.A. S.A. şi S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. extinzând apelul şi împotriva pârâţilor T.D. şi T.I.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtele C.V. şi C.F. şi s-a dispus radierea inscripţiei ipotecare şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare nr. 16.393/1995, instituită în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în C.F.79452 Timişoara nr. top 12808/2/2/2/2 12809/3/3/ şi 12809/3/3 şi 12809/6/C XX II X administrativ în Timişoara proprietatea lui C.V. şi asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2641 Liebling nr.top 3515 şi 3514 situat în Liebling nr. 864.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că la data intentării acţiunii reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata creditului restant de 11.303.951 lei, iar dovezile făcute de pârâtă a rezultat că acesta a fost achitat la 27 mai 1998, situaţie faţă de care a respins ca nefondată acţiunea şi a admis cererea reconvenţională dispunând radierea inscripţiei ipotecare şi de înstrăinare.
Împotriva deciziei nr. 474/A din 2 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara reclamanta B. prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. şi S.C. P.W.C.M.C. S.R.L., a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor s-a putut ajunge la respingerea acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale.
Se mai susţine că instanţa de apel a avut în vedere expertiza care a folosit doar argumentele prezentate de pârâtă şi care nu a clarificat provenienţa sumei de 31.600.000 lei depusă de pârâta T. la 27 mai 1997, sumă ce provine din vânzarea unui imobil care a aparţinut soţilor T., imobil cu care au garantat creditul numitei C.V. Că, din suma totală s-a încasat suma de 24.000.000 lei pentru contractul de credit nr. 142 din 14 iulie 1995 pentru care s-a constituit garanţie cu imobilul respectiv, iar diferenţa de 6.985.000 lei a intrat în contul contractului nr. 163/1995, situaţia de fapt a fost corect avută în vedere de Tribunalul Timiş.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
La 31 martie 1998 recurenta reclamantă prin lichidatori a chemat în judecată pe pârâţii intimaţi pentru a fi obligaţi în solidar la 37.679.804 lei compusă din 11.303.951 lei, credit restant şi 26.375.853 lei dobândă restantă plus cheltuieli de judecată. Întrucât, existenţa debitului a fost contestat de pârâţi instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Expertiza a avut în vedere toate documentele produse de părţi şi a concluzionat că începând cu 27 mai 1997, când a fost acoperită integral suma de 31.600.000 lei, depusă cu chitanţa nr. 18526 din 27 mai 1997, data plăţii, contul acestora trebuia să prezinte disponibil, iar suma să fie pusă la dispoziţia titularului, plus dobânda curentă până la ridicarea sumei.
Suplimentul de expertiză efectuat la cererea reclamantei nu au modificat concluziile raportului iniţial, concluzia expertului a fost că pârâţii au rambursat tot creditul cu 10 luni anterior introducerii acţiunii.
Cu privire la suma de 31.600.000 lei achitat la 27 mai 1997 de către pârâţii T.D. şi I. acest debit a fost cuprins în raportul de expertiză şi analizat corect şi de instanţa de apel, constatând viciul documentului de achitare. Formularul utilizat nu este o chitanţă folosită în cazul depunerilor de numerar, ci o foaie de vărsământ care se foloseşte doar între persoanele juridice şi bancă şi nu între persoanele fizice, nu poartă numele şi prenumele depunătorului şi nici ce reprezintă depunerea ceea ce a creat confuzii.
După încasarea acestei sume funcţionarul băncii a înregistrat în evidenţa contabilă a băncii 7.000.000 lei în contul lui T. stingând astfel dobânzi curente, dobânzi restante şi comision, creditul rămânând neachitat.
Suma de 24.600.000 lei în contul C.V. în care T.D. şi T.I. aveau calitatea de giranţi, cont care figura cu debit de 24.599.142 lei.
La solicitarea pârâţilor şi expertului reclamanta recurentă nu a fost în măsură să producă documentele necesare care să stea la baza schimbării destinaţiei acestei sume şi la modul de distribuire.
Astfel fiind faţă de considerentele arătate recursul declarat a fost respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ., Decizia pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B. S.A. B.G.C.P. Bucureşti, prin lichidatori S.C. R.V.A. S.A. Bucureşti şi S.C. P.W.C.M.C. S.R.L. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 474 din 2 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3957/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3964/2003. Comercial → |
|---|
