CSJ. Decizia nr. 3964/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3964/2003
Dosar nr. 9335/2001
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 12 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-au respins ca nefondate acţiunea formulată de reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui şi cererea reconvenţională formulată de pârâta R.F.G.I.E.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din dovezile analizate a reieşit culpa exclusivă a reclamantei în executarea necorespunzătoare a contractului şi lipsa de probe în ceea ce priveşte cererea reconvenţională.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de apel care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 1267/2001 pronunţată de Curtea de apel şi a sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 972/2001, reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui a declarat recurs criticându-le ca fiind nelegale şi netemeinice întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor prin care au demonstrat temeinicia acţiunii, s-a putut ajunge la respingerea acesteia.
Se mai susţine că instanţele nu au avut în vedere faptul că riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul trecerii mărfurilor din mijloacele de transport ale vânzătorului pe mijloacele de transport ale cumpărătorului când are loc şi transferul proprietăţii.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Raporturile dintre părţi s-au desfăşurat în baza contractului de livrare nr. 27 din 26 iunie 1996 ce a avut ca obiect livrarea de fructe „vişine" proaspete - industrie compot, calitatea urmând a fi determinată conform art. 4.4 din contract, respectiv să fie proaspete cu calibru de 18 mm, fără stricăciuni, mucegai sau viermi.
Susţinerea recurentei că transferul proprietăţii şi riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul trecerii mărfurilor din mijlocul de transport al vânzătorului în cel al cumpărătorului nu poate fi primită.
Potrivit art. 8 din contractul părţilor transferul dreptului de proprietate a operat la destinaţie în momentul recepţionării mărfii, recurenta înţelegând să-şi asume riscul deprecierii.
De altfel şi art. 1300 C. civ. statuează că lucrările vândute rămân în riscul şi pericol al vânzătorului până când vor fi cântărite, măsurate, numărate.
Cum în cauză reclamanta recurentă nu a reuşit să facă nici o dovadă privind culpa intimatei în modul de manipulare, transport şi deprecierea mărfii, legal cele două instanţe în raport de art. 4.4 şi pct. 8 din contract au constatat netemeinicia acţiunii formulate recursul declarat în raport de considerentele arătate fiind nefondat a fost respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui, împotriva deciziei nr. 1267 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata a 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3962/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3972/2003. Comercial → |
|---|
