CSJ. Decizia nr. 4100/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4100
Dosar nr. 383/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 octombrie 1997, reclamantul SC B.O. SA a chemat în judecată pârâta SC I.D. SA, solicitând ca, în baza sentinţei ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat la data de 27 ianuarie 1993, evacuarea din spaţiul ocupat în cadrul magazinului B.O., cât şi obligarea acesteia la plata sumei de 142.780.000 lei, reprezentând obligaţii contractuale neonorate, precum şi 40.000.000 lei contravaloare degradări produse în spaţiile deţinute.
În motivarea pretenţiilor, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune având ca obiect desfăşurarea de activităţi de prezentare şi comercializare de produse în spaţiul pus la dispoziţia pârâtei în incinta magazinului B.O.
Potrivit clauzelor stipulate, de comun acord, de către părţi, pârâta avea obligaţia să achite lunar suma de 1.750.000 lei chirie, sumă renegociabilă anual. Distinct, avea obligaţia achitării contravalorii energiei electrice, termice şi serviciilor de ridicare a gunoiului, obligaţii ce nu au fost îndeplinite.
La data de 13 martie 1998, pârâta a formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare, prin care solicita admiterea în parte a acţiunii principale referitoare la capătul de cerere privind rezilierea contractului de asociere, cât şi obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse spaţiilor închiriate, acoperirea daunelor produse prin neîndeplinirea obligaţiei de a i se furniza energia electrică pe perioada 26 septembrie – 30 noiembrie 1997, cât şi un drept de retenţie până la achitarea sumelor datorate.
La data de 27 aprilie 2000, reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor, solicitând şi procentul de inflaţie aferent sumelor datorate pe întreaga perioadă.
În cauză au fost administrate probatorii, respectiv, înscrisuri, interogatorii reciproce şi expertize tehnico-contabile.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 6540 din 20 octombrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 243.125.968 lei contravaloare obligaţii contractuale, conform concluziilor expertizei contabile omologată de instanţă, 64.872.000 lei pentru spaţiul de 350 mp, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 41.157.679 lei.
De asemenea, s-a respins cererea reconvenţională ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de asociere încheiat de plată a locaţiei şi utilităţilor, prin plata unor sume în cursul soluţionării cauzei, recunoscându-şi culpa în neexecutarea contractului.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta-reclamantă, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că instanţa de fond, în mod greşit greşit a reţinut că ar fi achitat pe timpul litigiului o serie de sume în contul datoriei, fapt nedovedit, iar rapoartele de expertiză efectuate în cauză conţin concluzii contradictorii, nefiind în culpă pentru a se dispune rezilierea contractului şi evacuarea.
În privinţa degradării terasei, apelanta apreciază că, aşa cum rezultă din probele administrate, acestea s-au produs datorită comportării în timp a clădirii.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-contabile şi, în raport cu concluziile acesteia şi celelalte probatorii, prin Decizia civilă nr. 178 din 17 decembrie 2002, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă criticată şi a admis în parte acţiunea principală, dispunând rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi obligarea pârâtei la plata sumei de 161.475.830 lei contravaloarea obligaţiilor contractuale, respingând capătul de cerere privind evacuarea şi plata contravalorii degradărilor.
De asemenea, a admis în parte cererea reconvenţională, obligând reclamanta-pârâtă la plata contravalorii investiţiilor în sumă de 456.578.000 lei, cu instituirea unui drept de retenţie până la achitarea sumei datorate, procedând la compensarea obligaţiilor reciproce până la concurenţa sumei de 295.102.170 lei.
În motivarea soluţiei date, instanţa de control judiciar a reţinut că suma real datorată de pârâtă este de 161.475.830 lei, având în vedere şi faptul că, din probele administrate, nu rezultă culpa pârâtei în degradările intervenite la terasă, fapt confirmat şi de raportul de expertiză şi de procesul-verbal de predare nr. 2403/1998, care specifică că terasa prezintă fisuri ale izolaţiei hidrofuge, care necesită intervenţii urgente, fisuri ce se datorează comportării în timp a clădirii.
Pentru a se admite capătul de cerere privind contravaloarea investiţiilor, instanţa de apel a avut în vedere expertiza tehnică efectuată de instanţa de fond, care a stabilit contravaloarea acestora, apreciind că se impune suportarea acestora de către proprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, reclamanta SC B.O. SA, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că în contractul de asociere în participaţiune nu există clauză potrivit căreia proprietarul are obligaţia plăţii contravalorii investiţiilor efectuate de asociat, fiind încălcată atât voinţa părţilor, cât şi legea care consacră principiul forţei obligatorii a contractului.
De asemenea, apreciază că nu se justifică nici acordarea unui drept de retenţie, atâta timp cât spaţiul comercial a fost pus la dispoziţie asocierii şi nu la dispoziţia asociatului.
Recurenta susţine că s-a încălcat şi dispoziţiile legate de legea timbrajului, apreciind că pârâta-reclamantă nu a achitat taxa de timbru aferentă sumei solicitate, respectiv, 456.578.000 lei, iar pe de altă parte, consideră Decizia nemotivată, întrucât nu s-a răspuns la excepţia tardivităţii motivării apelului, ridicată în faţa instanţei de apel.
Recursul este fondat.
Derularea raporturilor comerciale între părţi a avut la bază contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 27 ianuarie 1993.
Prin convenţia intervenită, părţile au stabilit, de comun acord, drepturile şi obligaţiile ce le revin, respectiv, acordarea dreptului de folosinţă asupra spaţiului cu determinarea suprafeţelor şi localizarea acestora, plata contravalorii chiriei şi condiţiile de decontare a utilităţilor, art. 14 stabilind expres că „nerespectarea clauzelor contractuale atrage după sine rezilierea de drept a contractului de asociere".
Clauzele stipulate în art. 4 şi 9 stabilesc expres obligaţii în sarcina beneficiarului spaţiului, respectiv, SC D.I. SRL, respectiv, aceea de „a restructura şi dota spaţiile prevăzute, suportând toate cheltuielile în vederea unei mai bune funcţionalităţi corespunzătoare activităţii comerciale cu amănuntul şi en gros" şi, respectiv, că „modernizările se vor efectua exclusiv de SC I.D. pe cheltuiala sa".
Articolul 13 din contractul de asociere stabileşte expres că „în urma lichidării asocierii SC B.O. SA, restrânsă în posesia spaţiului a cărui drept de folosinţă l-a acordat fără nici o pretenţie de nici o natură din partea SC I.D. SA".
Faţă de clauzele stipulate în contract şi având în vedere cererile părţilor, se impune, în condiţiile art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei criticate şi trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe, în vederea stabilirii caracterului îmbunătăţirilor efectuate, dacă acestea au avut la bază contractul încheiat de părţi sau nu, sau care este faptul juridic generator de obligaţii privind pretinsele modernizări.
Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere şi critica privind nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, iar criticile cu privire la repunerea în termen a motivării apelului, urmează a fi înlăturate, întrucât, prin încheierea şedinţei publice din 20 februarie 2001, a fost motivată cererea apelantei.
Se va avea în vedere, de asemenea, realitatea debitului datorat de pârâta-recurentă, iar în examinarea capătului de cerere privind evacuarea, se va ţine cont de faptul că aceasta a părăsit spaţiul, situaţie confirmată în şedinţa publică de reprezentantul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.O. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 178 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 41/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4102/2003. Comercial → |
|---|
