CSJ. Decizia nr. 4104/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4104/2003
Dosar nr. 4019/2001
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 septembrie 2000 reclamanta S.N.P. P., sucursala PT. Ploieşti, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă Bucureşti, sucursala P.B., şi sucursala P. Constanţa, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 93.338.986 lei reprezentând contravaloarea unei cantităţi de combustibili refuzată la plată, plus 6.275.339 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a expediat pârâtei P. Constanţa, prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea de 89.900 kg. combustibil tip 3 dar la destinaţie nu s-a primit întreaga cantitate, cărăuşul susţinând că unul din vagoane avea scurgeri din conţinut, ceea ce l-a determinat să valorifice marfa, decontând însă furnizorului un preţ mai mic decât cel datorat.
Prin sentinţa civilă nr. 1294 din 2 noiembrie 2000 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea iar pârâta S.N.C.F.M. C.F.R. Marfă Bucureşti a fost obligată să achite suma de 93.338.986 lei reprezentând contravaloare marfă plus 6.275.339 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă acţiunea faţă de celelalte pârâte.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 294 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Bucureşti.
Cu actul înregistrat la 6 aprilie 2001 aceeaşi pârâtă a formulat motive de recurs susţinând următoarele critici.
- suma contestată de cărăuş reprezintă, pe de-o parte diferenţa între preţul de producţie şi cel de rafinărie, precum şi valoarea combustibilului lipsă, aşa încât, în mod greşit s-a reţinut de instanţa de apel că reprezintă accize şi TVA.
- scurgerile din vagon se datorează predătorului mărfii, aşa încât, în mod greşit a fost angajată răspunderea cărăuşului.
- în speţă a operat împiedicarea la transport determinată de scurgerile din conţinutul vagonului, aşa încât s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 80.1 din Regulamentul de Transport.
- faţă de modul în care s-a produs paguba, recurenta a susţinut că instanţele ar fi trebuit să angajeze atât răspunderea încărcătorului, cât şi cea a cărăuşului în producerea pagubei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la 31 august 1999 reclamanta a livrat prin intermediul sucursalei P.B., cantitatea de 89.900 kg. combustibil tip 3 încărcat în 3 vagoane, cu destinaţia P. Constanţa.
Pe parcursul transportului, la data de 14 septembrie 1999, cărăuşul a constatat că vagonul cu terminaţia ..252.6 încărcat cu 48.400 kg. combustibil avea scurgeri din conţinut, situaţie în care transportatorul a procedat la valorificarea mărfii din acest vagon, ceea ce a determinat litigiul.
Prima critică formulată de pârâta recurentă se referă la împrejurarea că ambele instanţe au reţinut în mod eronat componenţa sumei de 93.338.986 lei, aceasta reprezentând de fapt diferenţa dintre preţul de producţie şi cel de rafinărie, la care se adaugă valoarea combustibilului lipsă.
Din considerentele deciziei curţii de apel rezultă că s-a angajat răspunderea cărăuşului pentru modul cum a fost executat contractul de transport conform art. 79.1 din Regulamentul de transport, fiind lipsită de relevanţă componenţa sumei reprezentând contravaloarea mărfii lipsă.
Cea de a doua critică vizează greşita soluţionare a cauzei sub aspectul culpei cărăuşului, recurenta susţinând că răspunderea revenea predătorului care nu a verificat vagonul la încărcarea mărfii, folosind un mijloc de transport defect.
În realitate, din actele dosarului rezultă că vagonul a fost verificat la încărcare, fiind preluat de staţia C.F.R. Brazi fără obiecţiuni, împrejurare dovedită cu documentul de transport, ceea ce înseamnă că nici cea de a doua critică nu poate fi reţinută.
Recurenta a mai susţinut că în cauză a existat o împiedicare la transport în sensul art. 80.1 din Regulamentul de Transport iar instanţa a dat o greşită interpretare acestor dispoziţii legale.
Astfel, pârâta a arătat că datorită scurgerilor din conţinutul vagonului există pericolul poluării mediului înconjurător şi atâta timp cât predătorul nu i-a dat instrucţiuni conform regulamentului de transport, cărăuşul a fost îndreptăţit să valorifice marfa aşa cum a şi procedat.
Prevederile legale invocate de transportator nu sunt de natură să angajeze răspunderea predătorului decât în situaţia în care s-ar fi dovedit că pierderile sunt imputabile acestuia, ori, aşa cum s-a arătat, transportul a fost preluat de cărăuş fără obiecţiuni, aşa încât soluţia este corectă şi sub acest aspect.
În final recurenta a susţinut că ar putea fi angajată o răspundere comună a celor două părţi (predătorul şi cărăuşul) dar neexistând temei pentru adoptarea unei asemenea soluţii, pentru considerentele arătate, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala Marfă Bucureşti, împotriva deciziei nr. 294 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4102/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4105/2003. Comercial → |
|---|
