CSJ. Decizia nr. 4105/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4105/2003
Dosar nr. 4038/2001
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 28 martie 2000 a Tribunalului Alba, s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. S. SRL Lancram şi pârâtul Consiliul Local Şibot a fost obligat la plata sumei de 12.800.000 lei cu titlu de preţ şi la 2.905.574 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâtul nu a achitat reclamantei contravaloarea produselor livrate de aceasta, şi întrucât între părţi nu a existat contract nu se poate pretinde aplicarea coeficientului de inflaţie asupra unei datorii neexecutate la termen.
Reclamanta putea solicita dobânda comercială în temeiul art. 43 C. com.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 889 din 10 noiembrie 2000 a respins ca nemotivat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului; a admis apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi hotărâri pe care a schimbat-o în parte numai în ceea ce priveşte cuantumul pretenţiilor pe care l-a stabilit la suma de 31.842.901 lei şi a cheltuielilor de judecată stabilite la 2.905.574 lei; pârâtul a fost obligat la 1.307.272 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut de instanţă că debitorul unei obligaţii de a da o sumă de bani poate fi ţinut alături de plata preţului şi la daune interese constând în devalorizarea monedei naţionale şi acordarea acesteia nu poate fi condiţionată de existenţa unei clauze exprese în convenţia părţilor.
Împotriva acestei decizii Consiliul Local al Comunei Şibot a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
Recurenta a arătat că în mod greşit instanţele au obligat-o la plata contravalorii mărfii, întrucât nu a comandat marfa, iar factura nr. 1029056 din 7 februarie 2000 emisă de reclamantă nu este semnată de persoane care ar fi primit marfa şi nici cantitatea recepţionată.
S-a susţinut că între părţi nu s-a încheiat nici un contract, nu există situaţii de lucrări (devize) şi nici procesele verbale de recepţie a mărfii.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât între părţi au existat relaţii comerciale sub formă simplificată, respectiv comanda urmată de executare.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta S.C. S. SRL Lancrim a livrat pârâtului Consiliul Local Şibot balustrii din marmură pentru mina curentă şi pentru achitarea lor s-a emis factura nr. 1029056 din 7 februarie 2000 în valoare de 12.800.000 lei.
Cum pârâtul nu a achitat contravaloarea facturii reclamanta l-a acţionat în judecată şi a pretins obligarea la plata sumei în valoare reactualizată pe perioada 25 septembrie 1997 la zi.
Apărarea pârâtei că între părţi nu au existat raporturi contractuale şi că marfa nu a fost comandată va fi înlăturată pentru următoarele considerente.
Între părţi a existat convenţia încheiată în formă simplificată a comenzii urmată de executare în condiţiile art. 46 C. com.
Critica recurentei că între părţi nu a existat contract nu este întemeiată cât timp legea permite şi comanda urmată de executare, care coroborată cu factura nr. 1029056 din 7 februarie 2000 emisă de reclamantă dă naştere la drepturi şi respectiv obligaţii între părţi.
Susţinerea recurentei că în factură nu s-a menţionat cantitatea de marfă livrată şi numai valoarea acesteia, va fi înlăturată cât timp din nota din 30 octombrie 2000 emisă de Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia, Parohia Şibot rezultă că marfa a fost comandată de Primăria Şibot pentru Biserica Şibor, iar balustrii din marmură sunt montaţi la acest locaş de cult.
Adresa se coroborează cu depoziţia martorului B.R. care a arătat că a fost la firma italiană pentru a comanda balustrii de marmură şi care urmau să fie achitaţi de Primăria Şibor ce a primit fonduri în acest sens.
În raport de aceste probe administrate în cauză din care rezultă că marfa a fost comandată şi chiar montată este fără relevanţă faptul că factura nu a fost semnată de reprezentantul pârâtei, critică care de altfel, nu a fost invocată la instanţa de apel.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Şibot împotriva deciziei nr. 889 din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4104/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4106/2003. Comercial → |
|---|
