ICCJ. Decizia nr. 4287/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4287/2003
Dosar nr. 1734/2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 august 2001creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroşani a solicitat emiterea unei ordonanţe prin care debitoarea C.N.H. să fie obligată să-i plătească suma de 22.762.827.925 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, suma actualizată în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1488 pronunţată la 27 septembrie 2001 a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. G.I. S.A. Petroşani şi în consecinţă somează pe debitor să plătească creditorului suma de 22.658.586.607 lei reprezentând contravaloare marfă reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei ordonanţe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că în baza înscrisurilor depuse suma de 22.658.586.607 lei este certă, lichidă şi exigibilă fiind recunoscută şi de către debitoare astfel că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 şi următoarele din OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Împotriva acestei sentinţe pârâta debitoare a formulat acţiune în anulare conform prevederilor art. 8 din OG nr. 5/2001 solicitând anularea sentinţei şi pe fondul cauzei respingerea cererii creditoarei.
În motivarea acţiunii în anulare astfel cum a fost precizată la data de 8 martie 2002, pârâta debitoare arată că a achitat suma totală de 22.658.586.607 lei la care a fost obligată, conform eşalonării stabilite de comun acord cu creditorul prin contractul de tranzacţie încheiat la data de 29 noiembrie 2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 59 din 29 martie 2002 a respins acţiunea în anulare formulată de pârâtă cu motivarea că aceasta nu a contestat cuantumul sumei stabilite în ordonanţa emisă de prima instanţă iar faptul că pârâta a achitat aproape în totalitate suma datorată nu este motiv de anulare a hotărârii primei instanţe.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 iunie 2002, pârâta debitoare C.N.H. S.A. Petroşani a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei nr. 59 din 29 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în sensul anulării în totalitate a ordonanţei de plată.
Prin motivele de recurs formulate pârâta debitoare arată că instanţa în motivarea sentinţei recurate invocă nejustificat, că nu sunt motive de anulare faptul că pârâta-debitoare nu a contestat cuantumul sumei stabilită în ordonanţa emisă de prima instanţă cât şi faptul că pârâta a achitat aproape în totalitate suma datorată.
Recurenta mai arată că instanţa ar fi trebuit să ia act de înţelegerea părţilor asupra plăţilor, consemnată în contractul de tranzacţie nr. 4143 din 29 noiembrie 2001, conform prevederilor art. 5 din OG nr. 5/2001. Plata făcută de C.N.H. SA este o plată valabilă, care a stins în parte obligaţia de plată faţă de creditoare, neluarea în considerare a acestei plăţi putând să ducă la repetarea plăţii în cazul în care creditorul ar pune în executare ordonanţa.
Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele şi lucrările aflate la dosar se constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, între părţile în litigiu a existat şi un ordin de compensare a datoriilor.
Apoi, la data de 29 noiembrie 2001 părţile au încheiat contractul de tranzacţie nr. 4143, în vederea preîntâmpinării unor litigii şi stingerea litigiilor care au drept obiect următoarele: contravaloarea mărfii livrate şi neplătite, care a făcut obiectul dosarelor nr. 5391 şi 5394/2001 ale Tribunalului Hunedoara şi acţiunile în anulare împotriva somaţiilor de plată ce se vor judeca la Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia.
Cu toate că pârâta debitoare prin precizarea la acţiunea în anulare, înregistrată la 7 martie 2002 menţionează că a achitat suma la care a fost obligată prin sentinţa nr. 1488 din 27 septembrie 2001 potrivit eşalonării stabilită cu creditoarea prin contractul de tranzacţie iar reclamanta creditoare prin adresa nr. 837 din 29 martie 2002 depusă la instanţă, confirmă că ulterior emiterii somaţiei de plată debitoarea a achitat cea mai mare parte a sumei, instanţa în mod greşit respinge acţiunea în anulare formulată de pârâtă.
Faţă de faptul că părţile şi-au reeşalonat datoriile deci acestea nu mai erau scadente şi faptul că au fost achitate aproape în totalitate sumele datorate (cum a reţinut şi instanţa care a judecat acţiunea în anulare) în mod greşit a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de pârâta debitoare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va fi admis recursul declarat de pârâtă, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea în anulare formulată de pârâta debitoare împotriva sentinţei nr. 1488 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot şi respinge cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.N.H. S.A. Petroşani împotriva sentinţei nr. 59 din 29 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea în anulare formulată de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1488 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o schimbă în tot şi respinge cererea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4290/2003. Comercial → |
|---|
