ICCJ. Decizia nr. 4281/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4281/2003
Dosar nr. 43/ 2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1110 din 23 august 2000 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantei S.C. D. S.A. Calafat prin care solicitase obligarea S.C. A. S.A. Dolj-Calafat, la restituirea sumei de 12.980.200 lei, reprezentând contravaloare asigurare achitată de pârâtă pentru fostul manager al reclamantei, decedat, succesorilor acestuia.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea pârâtei A. de chemare în garanţie a pârâtelor V.P.E. şi T.I.C., curatorul minorei V.E.I., prin care solicita, ca în cazul admiterii acţiunii principale, acestea să fie obligate la plata aceleiaşi sume.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 980 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar apelul pârâtei S.C. A. S.A. Dolj a fost anulat ca netimbrat, prin aceeaşi decizie.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că V.N. a fost ales de AGA D. Calafat ca manager general la data de 30 septembrie 1994 pe o durată de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului acestuia în condiţiile îndeplinirii obligaţiilor asumate.
În temeiul acestui contract s-a încheiat şi contractul de asigurare mixtă de viaţă (poliţa nr. 36566804/1994) pe o durată de 5 ani.
La 3 noiembrie 1999 a survenit decesul asiguratului iar asiguratorul a achitat moştenitorilor acestuia suma asigurată, plată reţinută a fi corectă de către instanţa de apel, deoarece contractul de asigurare şi-a produs efectele, evenimentul asigurat survenind în cursul derulării contractului de asigurare.
Cât priveşte contractul de management, instanţa de apel a reţinut că acesta, aşa cum era reglementat prin Legea nr. 66/1993, modificată prin OUG nr. 39/1997, avea valoarea unui contract de mandat comercial cu reprezentare, completat cu dispoziţiile codului comercial şi cel civil privind mandatul.
În consecinţă, fiind un act consensual, forma scrisă nu este cerută ad validitatem ci ad probationem, aşa încât lipsa formei scrise nu atrage nulitatea lui.
Decesul asiguratului V.N. a survenit în timp ce mai îndeplinea încă funcţia de manager, prin voinţa tacită a părţilor având loc o prelungire a contractului de management până la organizarea unui nou concurs.
Întrucât plata s-a făcut de A. către chemaţii în garanţie în perioada în care V.N. era manager s-a apreciat că în mod corect acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică aprecierea contractului de management ca fiind un contract de mandat comercial, considerând apoi că el poate fi asimilat cu un contract de mandat de tip special, reglementat de art. 1535 C. civ., pentru validitatea căruia forma scrisă este cerută ad validitatem, condiţie neîndeplinită în speţa de faţă.
De asemenea, greşit instanţa a apreciat că acest contract ar fi fost prelungit tacit, el încetând în fapt la 16 septembrie 1999, prin mandatul nr. 3589 din 16 septembrie 1999 FPS împuternicind în AGA pe numitul L.M. în scopul schimbării managerului, deşi ulterior, FPS a susţinut contrariul, respectiv prelungirea tacită a mandatului lui V.N. până la data de 29 octombrie 1999 când urma să fie organizat examenul pentru ocuparea postului.
Întrucât defunctul nu mai avea calitatea de manager la data decesului, recurenta apreciază că greşit A. a făcut plata către moştenitorii acestuia şi nu către ea, motiv pentru care se impunea admiterea acţiunii sale.
Prin întâmpinare, chematele în garanţie au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
La data de 2 decembrie 1994 reclamanta S.C. D. S.A. Calafat, reprezentată prin V.N., manager, a încheiat cu S.C. A. S.A., sucursala Dolj Calafat, contractul de asigurare nr. 2827 pentru „asigurare mixtă de viaţă şi suplimentare de acidente" pe o durată de 5 ani pentru V.N. în calitate de manager.
Conform celor stipulate în art. 2 lit. c) şi d) din contract în caz de deces al asiguratului suma asigurată înscrisă în contract urma să se plătească beneficiarului, sau celor desemnaţi în poliţa de asigurare, poliţă încheiată la 13 decembrie 1994 şi în care au fost desemnaţi ca beneficiari ai despăgubirilor în caz de deces al lui V.N., fiica şi soţia acestuia, persoane cărora S.C. A. S.A. le-a şi făcut plata.
Câtă vreme contractul de asigurare este valabil nefiind atacat de reclamantă, aceasta nu mai poate invoca în cauza de faţă că ar fi fost încheiat cu încălcarea legii întrucât nu este numai pentru accidente, el fiind opozabil părţilor şi producându-şi efectele, asiguratorul făcând plata conform celor stipulate în contract, evenimentul asigurat – decesul – survenind la 21 septembrie 1999 în timpul derulării contractului de asigurare, acest contract încetând la 2 decembrie 1999, numai după această dată reclamanta fiind îndreptăţită la primirea sumei asigurate conform celor stipulate în art. 2 lit. e) şi f) din contract.
Nejustificat recurenta critică aprecierea şi aplicarea de către instanţa de apel a regulilor contractului de mandat contractului de management, câtă vreme ea însăşi susţine ulterior că este într-adevăr un contract de mandat, dar susţine că este un mandat pentru care forma scrisă era cerută ad validitatem.
Susţinerile sale sunt în contradicţie cu cele învederate prin adresele FPS aflate la dosarul de apel potrivit cărora contractul de management al numitului V.N., expirat la 30 septembrie 1998, a fost prelungit tacit aşa încât la data decesului el avea calitatea de manager, fapt dovedit şi cu relaţiile Camerei de Comerţ şi Industrie „Oltenia" din 1 noiembrie 1999, potrivit cărora V.N. era la data decesului managerul reclamantei.
Mandatarea de către FPS a unei persoane pentru a-i reprezenta interesele în A.G.A. D. din 16 septembrie 1999, nu probează revocarea mandatului de manager a numitului V.N., cum greşit susţine recurenta.
În consecinţă, curtea apreciază că instanţele au pronunţat soluţii legale şi temeinice, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. Calafat împotriva deciziei nr. 980 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 428/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4282/2003. Comercial → |
|---|
