CSJ. Decizia nr. 455/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.455/2003DOSAR Nr.6790/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 200.
La 29 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. O. M.R. P.M. SRL Constanţa împotriva deciziei civile nr.586 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa-Secţia Comercială.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 15 ianuarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 29 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 2 aprilie 1997 reclamanta S.C."Î." din Constanţa a chemat în judecată pe pârâta S.C. „Oana M.R.P.M." SRL Constanţa pentru a fi obligată la plata sumei de 6.030.773 lei reprezentând obligaţii asumate prin contractul de asociere, plus 5.668.167 lei penalităţi de întârziere şi să se constate reziliat contractul în baza pactului comisoriu expres din actul adiţional, cu evacuarea pârâtei din spaţiul comercial şi cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin contractul de asociere nr.555/1995 şi actul adiţional nr.809/1996 pârâta s-a obligat să achite reclamantei, lunar, o sumă de 453.120 lei, iar după 18 septembrie 1996 suma de 700.000 lei dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la 11.064.784 lei, reprezentând cota de asociere şi utilităţile consumate până la 14 aprilie 1997, plus 5.668.167 lei penalităţi de întârziere calculate conform contractului şi la 469.220 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.288/COM din 24 martie 1998 Tribunalul Constanţa-Secţia Comercială a admis cererea, pârâta fiind obligată la plata sumelor de 11.064.784 lei despăgubiri civile, plus 5.668.167 lei penalităţi de întârziere şi 469.220 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr.405 din 3 septembrie 1998 a Curţii de Apel Constanţa-Secţia Comercială prin care s-a respins ca nefondat apelul societăţii comerciale pârâte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. O. M.R.P.M.SRL Constanţa iar prin Decizia nr.36 din 11 ianuarie 2000, Secţia Comercială a Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, reţinând că s-a încălcat dreptul pârâtei la apărare.
Soluţionând cauza în apel, după casare, Curtea de Apel Constanţa-Secţia Comercială a pronunţat Decizia nr.586 din 7 iunie 2001 prin care a admis apelul societăţii comerciale pârâte şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 5.557.141 lei, făcând totodată menţiunea că acţiunea reclamantei se admite pentru 7.980.486 lei, precum şi aceea că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a avut în vedere actul încheiat de părţi la 14 aprilie 1997 prin care au convenit rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi au stabilit ca suma de 7.980.486 lei să fie achitată de o terţă societate comercială, respectiv S.C. „W.T.L." SRL Constanţa.
Cu actul înregistrat la 5 iulie 2001 S.C. „O.M.R.P.M." SRL Constanţa a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând că hotărârea este lipsită de temei legal (304 pct.9 din Cod procedură civilă) şi instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezii cu expertiză contabilă ca mijloc de apărare al pârâtei (304 pct.10 Cod procedură civilă).
Recursul pârâtei este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că, în cursul soluţionării apelului s-a efectuat o expertiză contabilă ale cărei concluzii au fost eronat interpretate de către instanţă.
Astfel, întocmind o situaţie centralizatoare a facturilor emise şi achitate de către pârâtă, expertul contabil ajunge la concluzia că societatea comercială apelantă mai are de achitat un debit de 10.415.984 lei precum şi suma de 3.121.643 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu sublinierea că, odată cu rezilierea convenită la 14 aprilie 1997 părţile au stabilit ca o parte din debit- respectiv suma de 7.980.486 lei- să fie suportată de o terţă societate comercială şi anume S.C. „W.T.L." SRL Constanţa.
Deşi instanţa de apel şi-a însuşit concluziile expertului, a pronunţat o hotărâre greşită în sensul că nu a ţinut seama de convenţia părţilor ca o parte din debit să fie suportată de altă societate comercială, motiv pentru care se va admite recursul conform art.304 pct.8 din codul de procedură civilă iar Decizia va fi modificată în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de 7.980.486 lei.
Cât priveşte diferenţa de 2.435.498 lei debit şi penalităţile în sumă de 3.121.643 lei, acestea totalizează 5.557.141 lei, respectiv suma la care a fost corect obligată pârâta, fără ca prin dispozitivul deciziei să se facă cuvenita delimitare a celor două debite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. „O.M.R.P.M." SRL Constanţa împotriva deciziei nr.586 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa-Secţia comercială, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 7.980.486 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4543/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 456/2003. Comercial → |
|---|
