CSJ. Decizia nr. 456/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.456/2003
DOSAR Nr.6872/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 200.
La 16 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta „S.N.A.M." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.932 din 8 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia VI Comercială.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 ianuarie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 29 ianuarie 2003.
CURTE.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamanta S.C. „A.C." SA Deva a chemat în judecată pe pârâta „S.N.A.M." SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 857.240.000 lei reprezentând daune şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin caietul de sarcini 007/93 pârâta s-a obligat să asigure o producţie de 6000 tone/an dioxid de carbon, însă, în trimestrul IV al anului 1997, a livrat 1027,8 tone gaz brut în loc de 1729 tone, ceea ce a produs o pierdere de 857.240.000 lei.
Ulterior, reclamanta şi-a restrâns pretenţiile la 724.370.000 lei, recunoscând că în trimestrul IV-1997 au fost şi unele opriri ale instalaţiilor de îmbuteliere.
Prin sentinţa nr.1103 din 15 februarie 2001, Tribunalul Bucureşti-Secţia Comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 724.370.000 lei despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta nu a livrat zilnic cantităţile de CO2 contractate, astfel că a produs reclamantei daune.
S.N.A.M..SA Bucureşti a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând următoarele: obligaţiile contractuale ale „S.N.A.M." SA erau de 1125 tone CO2 şi nu de 1729 tone, în trimestrul IV 1997, pârâta a livrat 1027,8 tone CO2, diferenţa de 97,2 tone nu a fost livrată din vina reclamantei, care a avut ore de staţionare, în care nu a preluat cantitatea de gaz ce putea fi livrată.
Prin Decizia nr.932 din 8 iunie 2001, Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VI-a Comercială, a respins apelul declarat de"S.N.A.M.", reţinând că: reclamanta a formulat obiecţiuni cu privire la cantitatea ce urma a fi contractată, prin adresa nr.58/3 martie 1997, făcând referire la cantitatea de 6.000 tone/an, stabilită prin caietul de sarcini, din 1 septembrie 1993, pârâta nu a răspuns la obiecţiuni, obiecţiunile au fost acceptate tacit, potrivit art.39 Cod comercial, contractul a fost încheiat la data restituirii acestuia, semnat cu obiecţiuni, pârâta nu a făcut dovada vinovăţiei reclamantei, pentru nepreluarea cantităţilor ce puteau fi livrate de SNAM.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr.932/8 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea recursului, „S.N.A.M."a susţinut următoarele: contractul nr.16549/1997 a fost încheiat pentru 4.500 tone CO2, în trimestrul IV pârâta a livrat 1027,8 tone din 1125 tone cantitate contractată, diferenţa de 97,2 tone nu a fost livrată din cauza reclamantei care nu a avut piaţă de desfacere, avea datorii mai vechi şi au fost şi ore de staţionare a fabricii.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
- caietul de sarcini în care este înscrisă cantitatea de 6.000 tone anual, a stat la baza organizării concursului de oferte de la data de 1 septembrie 1993.
- contractul de livrare a CO2 se încheie anual, pentru anul 1997 fiind contractată cantitatea de 4.500 tone.
- din cantitatea de 1125 tone CO2, în trimestrul IV 1997, reclamanta a preluat 1027,8 tone, deşi pârâta putea să livreze 1312,6 tone.
- S.C. „A.C." SA nu a preluat întreaga cantitate de CO2, deoarece nu avea posibilitatea de a achita contravaloarea produsului, având datorii mai vechi, după cum a precizat în adresa nr.19059/20 octombrie 1997, nu avea asigurată desfacerea CO2 şi au fost şi 559 ore de staţionare a fabricii.
-pârâta nu a cauzat un prejudiciu reclamantei, nu se reţine fapta ilicită a S.N.A.M., cu privire la executarea contractului, astfel că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate şi recursul declarat în cauză urmează a fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta „S.N.A.M." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.932 din 8 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia VI Comercială.
Modifică Decizia, admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr.1103 din 15 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă în sensul că respinge ca nefondată acţiunea reclamantei.
Obligă intimata reclamantă la 24.500.794 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 455/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4572/2003. Comercial → |
|---|
