ICCJ. Decizia nr. 4542/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4542/2003
Dosar nr. 2783/2002
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Galaţi la 18 aprilie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii A.Ş. şi S.C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 51.723.960 lei reprezentând debit restant şi dobânzi.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 5852 din 16 iunie 2000, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei sumele de 51.723.960 lei reprezentând debit şi dobândă bancară, cu cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că pârâţii nu şi-au onorat în întregime obligaţiile contractuale derivate din contractul nr. 765004 BIS din 11 septembrie 1996, neachitând integral reclamantei suma stabilită contractual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A.Ş., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 48/A din 25 octombrie 2002, a constatat apelul perimat, cu motivarea că în speţă sunt întrunite condiţiile enunţate de art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul A.Ş., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Criticile formulate de recurentă vizează, în esenţă, faptul că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. în raport de situaţia procesuală care a determinat măsura suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 244 C. proc. civ.
Curtea, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2001 instanţa de apel a amânat soluţionarea cauzei la 11 decembrie 2001constatând şi faptul că, în raport de dispoziţiile legale se impunea citarea în cauză a soţiei supravieţuitoare a intimatului defunct S.C.
La termenul din 11 decembrie 2001 instanţa de apel, constatând neîndeplinită procedura de citare cu intimata soţie supravieţuitoare a intimatului decedat S.C., prin încheierea de la acea dată dispune amânarea judecăţii la 16 ianuarie 2002 termen înlăuntrul căruia urma să se pună în vedere intimatei S.C. C. S.A. Galaţi să indice domiciliul intimatei S.I. Adresa de înştiinţare se află la dosarul de apel.
La termenul din 16 ianuarie 2002 intimata reclamantă S.C. C. S.A. Galaţi face cunoscut instanţei că demersurile făcute în vederea identificării domiciliului intimatei S.I. au rămas fără rezultat.
În raport de situaţia învederată, în mod corect, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 155 alin. (1) C. proc. civ., măsura suspendării judecăţii cauzei fiind justificată constatându-se îndeplinite cerinţele enunţate de textul legal citat.
Prin referatul existent la dosar apel şi întocmit la 10 octombrie 2002 este dispusă citarea părţilor pentru termenul de la 25 octombrie 2002.
Procesele verbale de citare relevă că citaţia pentru termenul din 25 octombrie 2002 a fost primită de către apelantul A.Ş. sub semnătură la data de 14 octombrie 2002 şi afişată în cazul intimatei reclamante.
Perimarea, astfel cum este reglementată în art. 248 C. proc. civ. a fost concepută de legiuitor ca o măsură de natură să sancţioneze lăsarea în nelucrare a pricinii din vina părţilor, funcţionând în egală măsură şi ca o prezumţie de desistare.
În esenţă perimarea sancţionează de fapt nerespectarea cerinţei de a exista continuitate între actele procesuale care guvernează procesul civil în genere.
Culpa părţilor în lăsarea în nelucrare a pricinii este evidentă. Se constată aşadar că timp de 10 luni de zile de la data la care a fost pronunţată măsura suspendării în temeiul art. 155 alin. (1) C. proc. civ. (16 ianuarie 2002) părţile nu au făcut dovadavreunui demers în vederea identificării sediului intimatei S.I.
Aserţiunile recurentei potrivit căreia suspendarea a fost dispusă la cererea intimatei reclamante, că aceasta a formulat o cerere de amânare la 24 octombrie 2002 sunt lipsite de relevanţă juridică în raport de lipsa de diligenţă a părţilor şi de interesele generale avute în vedere de instituţia perimării, acestea având un evident caracter colateral.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, urmează, conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.Ş. împotriva deciziei nr. 48/Adin 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4543/2003. Comercial → |
|---|
