ICCJ. Decizia nr. 4572/2003. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 4572/2003

Dosar nr. 704/2003

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003

Asupra recursului în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta creditoare S.C. F.S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta debitoare S.C. E.C.I.E. SRL comuna Şanţ pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că aceasta se află în încetare de plăţi şi să se dispună deschiderea procedurii falimentului sau reorganizării judiciare.

Cererea formulată ulterior de lichidatorul judiciar S.C. N.S.I. SRL Târgu Mureş, pentru S.C. I.F.E.T. S.A. Reghin din dosarul nr. 1983/2001, pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau falimentului împotriva aceleiaşi debitoare a fost conexată la data de 9 mai 2001.

Prin sentinţa civilă nr. 2224 din 11 decembrie 2001, Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins contestaţia pârâtei debitoare, a admis cererile formulate de reclamanţii creditori S.C. F.S. S.A. Năsăud şi S.C. N.S.I. SRL Târgu Mureş (pentru S.C. I.F.E.T. S.A. Reghin) şi a constatat că debitoarea S.C. E.C.I.E. SRL se află în încetare de plată, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, desemnând administrator în cauză pe S.C. C.E. SRL Bistriţa cu atributele prevăzute de art. 18 din Legea nr. 64/1995, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii creditorilor, debitori şi Oficiului Registrului Comerţului Bistriţa Năsăud şi s-a stabilit data adunării creditorilor.

Prin Decizia civilă nr. 566 din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Cluj, a respins apelul pârâtei debitoare, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, procurorul general a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în cauză instanţele nu au verificat din oficiu realitatea creanţelor prezentate în cererea de deschidere a falimentului.

Recursul în anulare este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 46 C. com., obligaţiile comerciale se probează, între alte mijloace de probaţiune menţionate, şi cu facturi acceptate.

Iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura falimentului şi a reorganizării judiciare (republicată) una dintre condiţiile de fond care trebuie îndeplinită pentru deschiderea acestei proceduri este aceea că, datoria comercială trebuie să aibă un caracter cert, lichid şi exigibil.

În speţă, se constată că cererea de deschidere a procedurii falimentului s-a întemeiat numai pe facturi unilaterale, fără ca acestea să fi fost acceptate la plată şi fără să se fi practicat un refuz de plată.

Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, instanţele trebuiau să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute în cazul acestei proceduri, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la aceste operaţiuni şi acte.

Cu alte cuvinte, cât timp nu s-au făcut dovezi concludente privind caracterul cert al creanţei în litigiu, instanţele trebuiau să stăruie în clarificarea raporturilor juridice dintre părţi, pentru a nu se putea ajunge la un faliment fără respectarea condiţiilor legale prevăzute în această situaţie, care să prejudicieze grav pe una dintre părţi.

În consecinţă, recursul în anulare va fi admis, vor fi casate hotărârile atacate şi se va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, împotriva sentinţei nr. 2224 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bistriţa şi a deciziei nr. 566 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ.

Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la instanţa de fond spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi25 noiembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4572/2003. Comercial