ICCJ. Decizia nr. 4597/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4597/2003
Dosar nr. 2641/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 ianuarie 2001, reclamanta S.C. I. S.A. Ploieşti a chemat în judecată pârâta S.C. C.I.M.I. S.A. Bucureşti, pentru obligarea la plata sumei de 259.310.419 lei preţ actualizat, cu dobânzi comerciale şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat executarea lucrărilor de proiectare, în temeiul contractului de proiectare nr. 50/1998 privind obiectivul „Rampa auto" încărcare produse petroliere la S.C. P.L., precum şi executarea acestui obiectiv, respectiv a lucrărilor de construcţii montaj, conform contractului de subantrepriză încheiat cu pârâta, cu nr. 47/1998.
Deşi, lucrările au fost executate şi recepţionate, preţul a fost achitat parţial, astfel că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata lucrurilor rămase neachitate, reactualizate cu indicele de inflaţie, cu dobânzi comerciale.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1601 din 28 februarie 2001 a respins acţiunea.
În pronunţarea acestei hotărâri, în esenţă, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada executării obligaţiilor asumate prin contractul de proiectare şi cel de subantrepriză.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, prin Decizia nr. 132 din 13 septembrie 2002.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că pretenţiile reclamantei sunt nefondate, întrucât aceasta nu a făcut dovada predării întregii documentaţii în termenul convenit de părţi, situaţiile de plată nu au reflectat stadiul fizic al execuţiei documentaţiei, ci numai privind lucrările de subantrepriză din contractul nr. 47/1998.
Instanţa de apel a reţinut că, nu se poate pune la îndoială existenţa unui proiect de execuţie câtă vreme în temeiul acesteia reclamanta a executat lucrările de construcţii montaj, dar nu s-a făcut dovada datei predării documentaţiei.
Reţine instanţa de apel că, potrivit procesului verbal nr. 38 din 11 octombrie 1999, pct. 5, documentaţia a fost incompletă.
S-a mai reţinut că facturile refuzate la plată nu au acoperire în situaţiile de lucrări, iar expertiza contabilă efectuată în apel, nu a elucidat data predării documentaţiei.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici.
- greşit s-a reţinut, contrar probelor din dosar că documentaţia tehnică nu a fost predată pârâtei în întregime.
- procesul verbal de recepţie nr. 38 din 11 octombrie 1999 a fost interpretat greşit, întrucât pct. 5 care se referă la anexa 1, priveşte, aşa cum rezultă din cuprinsul acestei anexe, documentaţia privind alt proiectant şi anume S.C. P. S.A..
- greşit s-a reţinut că facturile emise nu au acoperire în situaţiile de lucrări, întrucât la dosar s-au depus toate situaţiile de lucrări.
Recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
Pretenţiile în litigiu îşi au temeiul în două raporturi juridice distincte.
1.- contractul de proiectare nr. 50/1998 privind elaborarea documentaţieipentru „rampă auto" încărcare produse petroliere la S.C. P.L. S.A. cu acte adiţionale anexă;
2.- contractul de subantrepriză nr. 47/1998 privind lucrările de investiţii (construcţii montaj) pentru obiectul Rampă auto încărcare.
Reclamanta este, în primul contract, proiectantul lucrărilor şi executant în cel de al doilea, contractul de subantrepriză.
Potrivit expertizei contabile, valoarea lucrărilor de proiectare neachitată însumează 102.469.173 lei, iar a celor de construcţii montaj 47.530.827 lei, în total 150.000.000 lei, care actualizată reprezintă 359.772.353 lei.
Privitor la lucrările de proiectare, instanţele au reţinut fără temei, contrar actelor şi probelor din dosar, că reclamanta nu a făcut dovada executării şi predării documentaţiei şi au respins pretenţiile pentru plata preţului.
În acest sens este de reţinut că, contractul de subantrepriză nr. 47/1998 a avut ca obiect executarea de către reclamantă a lucrării proiectată de aceasta, rampă încărcare produse petroliere, iar în art. 2.1 părţile au prevăzut că documentaţia de execuţie, anexată este însuşită de antreprenorul general, adică de pârâtă.
Pe de altă parte, atât timp cât reclamanta a executat lucrările de construcţii montaj a rampei încărcare, şi au fost recepţionate, iar pârâta a achitat parţial documentaţia de execuţie cât şi lucrările din contractul de subantrepriză, nu se poate reţine lipsa proiectelor.
Reţinerile instanţei de apel referitoare la lipsa parţială a documentaţiei menţionată în procesul verbal de recepţie nr. 38 din 11 octombrie 1999, sunt greşite, întrucât anexa 1 invocată priveşte alte lucrări (amenajare fostă clădire de desfacere, cu destinaţia vestiar) a cărui proiectant nu era reclamanta, ci S.C. P. S.A.
Ca urmare, respingerea pretenţiilor privind lucrările de proiectare neachitate, reactualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata de dobânzi comerciale pentru întârzierea plăţii facturilor, nu-şi avea temei.
În ce privesc pretenţiile privind lucrările de construcţii montaj executate de reclamantă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 47/1998, se reţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea acestora.
Toate argumentările privind respingerea acţiunii privesc pretenţiile aferente documentaţiei tehnice.
Expertiza contabilă nu a avut ca obiectiv verificarea efectuării lucrărilor de construcţii montaj facturate şi neachitate şi, de altfel, acest obiectiv putea să fie examinat numai printr-o expertiză tehnică de specialitate.
Instanţele nu s-au pronunţat asupra temeiniciei pretenţiilor privind lucrările în subantrepriză efectuate de reclamantă şi recepţionate, respectiv dacă valorile facturate îşi găsesc corespondent în situaţiile de lucrări acceptate de beneficiar.
Ca urmare, recursul urmează să fie admis, Decizia atacată să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru administrarea probei cu expertiză tehnică în vederea stabilirii valorii lucrărilor executate în subantrepriză în raport de situaţiile de lucrări şi pentru determinarea valorii reactualizate a preţului documentaţiei de execuţie.
În temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 şi art. II alin. (2) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare în fond în raport de sediul pârâtei revine Judecătoriei sector 4 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Ploieşti împotriva deciziei nr. 132 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Casează hotărârea - Decizia nr. 132 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa nr. 1601 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 460/2003. Comercial → |
|---|
