CSJ. Decizia nr. 516/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 516/2003
Dosar nr. 5026/2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 4 ianuarie 2001, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea reclamantei, SC T.R. SA Târgovişte, şi a obligat-o pe pârâtă, Ş.G. Târgovişte, la plata sumei de 38.020.720 lei majorări de întârziere şi 2.956.243 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a luat act că reclamanta a renunţat la judecata împotriva Consiliului Local Târgovişte şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmboviţa.
Această sentinţă a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, care, prin Decizia 507/2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut că raporturile dintre părţi s-au derulat în baza contractului nr. 259/1998-2000, în baza căruia pârâta şi-a asumat obligaţia de plată a contravalorii energiei termice la scadenţă, sub sancţiunea majorărilor de întârziere.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, în mod corect a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, neavând relevanţă susţinerile apelantei, că întârzierea la plată s-a datorat finanţării cu întârziere de către Consiliul Local.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând că, în mod greşit a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, întrucât vinovat de plata cu întârziere a facturilor este Consiliul Local, care asigură finanţarea cheltuielilor unităţilor de învăţământ preuniversitar.
Recursul nu este fondat.
În mod corect, instanţa de apel a apreciat că, în speţa dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile referitoare la răspunderea contractuală.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că, raporturile dintre părţi s-au derulat în baza contractului 259/1998–2000, în baza căruia pârâta s-a obligat să achite contravaloarea energiei termice la scadenţă, urmând să suporte potrivit art. 10 din contract majorări de întârziere în raport de neachitare la scadenţă a sumelor datorate.
Cum potrivit art. 969 C. civ., convenţia părţilor are putere de lege, şi cum recurenta nu şi-a respectat obligaţia contractuală, respectiv nu a achitat energia termică l-a scadenţă, în mod corect a fost obligată la plata majorărilor de întârziere.
Susţinerea recurentei pârâte căreia neîndeplinirea obligaţiei contractuale s-ar datora unei cauze străine nu poate fi primită. Mai mult, bugetul local nu reprezintă singura sursă de venituri din care pot fi acoperite cheltuielile angajate de unităţile de învăţământ preuniversitar de stat.
În consecinţă, Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care în conformitate cu art. 316 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, Ş.G. Târgovişte, împotriva deciziei nr. 507 din 13 aprilie 2001, a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5053/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2703/2003. Comercial → |
|---|
