CSJ. Decizia nr. 573/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 573/2003
Dosar nr. 5586/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia civilă nr. 701 din 7 mai 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins recursul declarat de reclamanta A & T S.R.L. contra sentinţei civile nr. 446/2001 prin care i s-a respins acţiunea contra pârâtei S.C. Z. S.A. Călăraşi reţinând, în esenţă, că.
- „cererea de repunere în termenul de prescripţie depusă la 30 noiembrie 2000 este tardivă" în raport de art. 103 C. proc. civ..
- „recomandata expediată de reclamantă la 18 septembrie 2000 nu face dovada că acel plic nu conţinea cererea de chemare în judecată a pârâtei (...)", ia.
- „apelanta ar fi avut posibilitatea să verifice dacă scrisoarea recomandată a ajuns la Tribunalul Bucureşti înlăuntrul termenului de prescripţie".
Contra deciziei, reclamanta a declarat recurs susţinând că:
- eronat a fost soluţionată cauza pe excepţia prescripţiei dreptului de acţiune ridicată de pârâtă, pentru faptul că nu a dovedit că plicul expediat la 18 septembrie 2000 conţinea cererea de chemare în judecată, contrar art. 104 C. proc. civ., iar
- cu recipisa a făcut dovada unui motiv independent de voinţa sa care a determinat „ieşirea" din termenul general de prescripţie.
Recursul este fondat.
La data de 17 octombrie 2000 s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, iar prin întâmpinarea din 7 noiembrie 2000, pârâta a invocat „prescripţia acţiunii deoarece, de la data scadenţei restului de 72% din sumă, conform contractului, s-a depăşit termenul de 3 ani prevăzut în art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Reclamanta răspunde la această excepţie prin cererea având ca obiect constatarea că acţiunea „a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripţie legal, de 3 ani", întrucât:
- la 18 septembrie 2000, a expediat la Tribunalul Bucureşti cererea de chemare în judecată prin scrisoare recomandată.
- până la 12 octombrie 2000 nu a primit citaţie şi a verificat la arhiva instanţei, dar nu a găsit lucrarea.
- a introdus imediat reclamaţie la O.P. nr. 11 şi până la soluţionare, la 17 octombrie 2000, a depus copia acţiunii, iar
- la 3 noiembrie a primit răspunsul O.P. nr. 11 în care se atestă că „în timpul transportului trimiterea s-a pierdut".
Părţile au relevat că termenul de prescripţie al dreptului la acţiune s-a împlinit la data de 23 septembrie 2000.
Reclamanta susţine deci că, prin expedierea cererii de chemare în judecată, la 18 septembrie 2000, s-a întrerupt curgerea acestui termen, conform art. 19 din Decretul 167/1958, iar pârâta arată că „se poate reţine ca o neglijenţă a reclamantului care putea introduce această cerere prin reprezentanţii săi direct la grefa tribunalului, dacă ar fi făcut verificarea în timp util", adică se opune la repunerea în termen.
Se mai susţine de pârâtă, în finalul întâmpinării, că „cererea de repunere în termen s-a depus la 30 noiembrie 2000 şi este tardivă, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 103 C. proc. civ. de la încetarea aşa-zisei împiedicări, termen socotit de pe data de 12 octombrie 2000, când reclamanta a făcut verificările în opisurile Serviciului Registratură".
Într-adevăr, cererea de repunere în termen, conform art. 103 C. proc. civ., s-a depus la 30 noiembrie 2000, întrucât excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a ridicat de pârâtă, prin întâmpinarea din 7 noiembrie 2000, când instanţa de fond a amânat pricina la 28 noiembrie 2000 şi apoi, la 19 decembrie 2000 „în vederea discutării în contradictoriu (cu reclamanta) a excepţiei de tardivitate".
Dar, cum s-a arătat, cererea de chemare în judecată (duplicat) a fost înregistrată la 17 octombrie 2000 (rezoluţia iniţială poartă data de 13 octombrie 2000), adică la mai puţin de 5 zile libere de la data verificării în arhiva instanţei (12 octombrie 2000) aspect esenţial căci, astfel, cerinţa respectării termenului de 15 zile este îndeplinită.
În speţă, însă, nu se pune problema incidenţei dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., căci părţile au în discuţie o cerere de „repunere în termenul de prescripţie", ceea ce nu vizează aceste prevederi. Chestiunea esenţială, însă, este dovada expedierii cererii de chemare în judecată, la 18 septembrie 2000, în termenul general de prescripţie care se împlinea la 23 septembrie 2000.
Acesta este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune în sens material, iar dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. se referă la „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea (...)".
Potrivit art. 104 C. proc. civ. „Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti o socotesc îndeplinită în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de îndeplinirea lui".
În speţă, recipisa emisă de O.P. nr. 11 conţine ştampila acestuia cu data 18 septembrie 2000 şi semnătura lucrătorului poştal; de asemenea, ea conţine la destinatar Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia comercială, iar la expeditor A & T S.R.L.
În ziua de 12 octombrie 2000, reclamanta constată fără echivoc lipsa documentaţiei din arhiva instanţei şi, în aceeaşi zi, înregistrează reclamaţia la O.P. nr. 11 Bucureşti, ceea ce rezultă din adresa de răspuns nr. 2/ 11 noiembrie 2000 a acestuia către reclamantă, în care menţionează că „trimiterea s-a pierdut în timpul transportului".
A doua zi, 13 octombrie 2000, reclamanta depune copia cererii la instanţă (a se vedea prima parte a rezoluţiei - „Pr. 13 octombrie 2000. T") dar, termenul se fixează la 17 octombrie (cifră înscrisă peste cea din 13 octombrie).
Toate aceste elemente nu sunt contestate de pârâtă, dar instanţele au reţinut, pe de o parte, incidenţa altor norme procedurale, iar, pe de altă parte, proba incompletă a expedierii cererii de chemare în judecată la 18 septembrie 2000, fără a examina susţinerea reclamantei privind aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripţiei prin introducerea cererii de chemare în judecată în interiorul termenului general de 3 ani.
Or, toate datele expuse atestă că reclamanta a expediat instanţei competente cererea de chemare în judecată la 18 septembrie 2000, deci înainte de împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune (23 septembrie 2000), astfel că Decizia va fi casată, iar în baza art. 312 C. proc. civ., cauza se trimite instanţei de apel pentru judecarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A & T S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 701 din 7 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare pe fond Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 572/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 575/2003. Comercial → |
|---|
