CSJ. Decizia nr. 578/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 578/2003
Dosar nr. 6505/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, S.I.F. Banat Crişana SA Arad, a solicitat obligarea pârâtei, SC A.T. SA Arad, la plata sumei 168.282.025 lei, reprezentând dividende, precum şi la plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune moratorii, începând cu data de 1 ianuarie 1997, până la data de 30 noiembrie 1997, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 455 din 14 iulie 1998, Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă să plătească acesteia suma de 168.282.025 lei, reprezentând dividende şi 6.580.641 lei, cheltuieli de judecată.
A respins cererea reclamantei pentru plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune moratorii.
Apelurile declarate de părţi, împotriva sentinţei mai sus menţionate, au fost respinse, ca nefondate de către Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 420/A din 25 mai 1999.
Prin Decizia nr. 2348 din 9 mai 2000, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crişana SA Arad, împotriva deciziei curţii de apel, arătate mai sus.
În cauză a declarat recurs şi pârâta SC A.T. SA Arad, însă, instanţa a omis să se pronunţe şi în legătură cu acesta.
Reclamanta a formulat o contestaţie în anulare, pe care Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis-o prin Decizia nr. 1587 din 5 martie 2002, a anulat Decizia nr. 2348/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, şi a fixat termen de judecată a recursurilor la data de 2 iulie 2002.
Asupra recursurilor părţilor, se constată următoarele:
În ce priveşte recursul pârâtei, se reţine că, deşi aceasta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru, în sumă de 3.290.321 lei, şi timbru judiciar, în valoare de 50.000 lei, (dosar recurs), ea nu a dat curs obligaţiei legale de timbrare, astfel cum a fost dispusă de instanţă, şi, în consecinţă, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, iar recursul declarat de pârâta SC A.T. SA Arad va fi anulat, ca netimbrat.
Referitor la recursul declarat de reclamantă, se reţine că acesta critică Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - nr. 420/A din 25 mai 1999, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., sub aspectul neacordării daunelor-interese moratorii solicitate prin acţiune.
Astfel, recurenta-reclamantă susţine că greşit instanţele i-au respins acest capăt de cerere, atâta timp cât prejudiciul suferit, prin neplata la termen a dividendelor, este cert, iar suma pretinsă drept daune moratorii, pe perioada 1 ianuarie 1997 - 30 noiembrie 1997, a fost raportată la dobânda practicată de B.A., unde are depozite constituite şi nu la taxa de scont a B.N.R., care este, oricum, mai mare decât dobânda pe care ea a pretins-o prin introducerea acţiunii.
În concluzie, solicită admiterea recursului şi, în rejudecarea cauzei, admiterea capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor-interese moratorii, în sumă de 103.970.244 lei, şi a cheltuielilor de judecată aferente judecării la toate instanţele.
Recursul reclamantei este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com.: „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile".
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că dobânzile comerciale reprezintă daune compensatorii pentru sumele de bani datorate.
Dobânda solicitată în cauză trebuie să reprezinte expresia de netăgăduit a daunelor-interese moratorii, datorate pentru simpla întârziere în executarea obligaţiilor, având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar 1995.
În cauza de faţă, reclamanta a susţinut constant că prejudiciul pe care l-ar fi suferit în mod real este echivalent cu dobânzile de depozit, acordate de B.A. şi de care a fost lipsită ca urmare a nedepunerii sumelor datorate de pârâtă.
Având în vedere cele mai sus arătate, se reţine că, în mod greşit, instanţa de apel i-a respins reclamantei capătul de cerere privind daunele-interese moratorii solicitate prin acţiune, deoarece acestea sunt datorate în temeiul dispoziţiilor art. 43 din C. com. şi în cuantumul pretins, respectiv, în sumă de 103.970.244 lei, sumă calculată la nivelul dobânzilor practicate de B.A.
În consecinţă, recursul reclamantei va fi admis şi se va modifica Decizia atacată, în sensul că se va admite şi apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei tribunalului, iar pârâta va fi obligată şi la plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune-interese moratorii.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, SC A.T. SA Arad, împotriva deciziei nr. 420 din 25 mai 1999 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Banat Crişana SA Arad, împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi reclamante, formulat împotriva sentinţei nr. 455 din 14 iulie 1998 a Tribunalului Arad şi obligă pârâta, SC A.T. SA Arad, şi la plata sumei de 103.970.244 lei, reprezentând daune-interese moratorii. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 576/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 579/2003. Comercial → |
|---|
