CSJ. Decizia nr. 575/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 575/2003
Dosar nr. 6071/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 874/LC din 17 octombrie 2000, Tribunalul Bihor, Oradea, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului K.G. împotriva pârâţilor SC O.I. SRL şi O.C. şi l-a obligat pe reclamant să plătească, în favoarea pârâtului, suma de 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunţarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantului nu este întemeiată, întrucât nici din hotărârea nr. 1, din 27 august 1993, a Adunării Generale a Asociaţilor, nici din actul autentic, intitulat „act adiţional la contractul şi statutul societăţii", nu rezultă că primul pârât s-ar fi obligat să-l despăgubească pe reclamant, instanţa apreciind că această cesiune s-a făcut cu titlu gratuit.
Prin Decizia nr. 244/AC din 15 mai 2001, Curtea de Apel Oradea a admis, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul K.C. împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul K.G. împotriva pârâtei SC O.I. SRL, şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 122.800.000 lei, reprezentând despăgubiri aferente cotei de ½ din patrimoniul social al societăţii la data de 17 octombrie 2000, conform actului de cesiune şi procesului-verbal din 13 octombrie 1993.
A fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul O.C.
Intimata SC O.I. SRL Sălard a fost obligată să-i plătească apelantei suma de 6.123.879 lei, cheltuieli de judecată în fond şi apel.
În considerentele acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că pârâţii-intimaţi nu au contestat raportul de expertiză şi nici procesul-verbal încheiat la 31 decembrie 1993 şi nu au înţeles să dea curs interogatoriului comunicat, aşa încât, având în vedere înţelegerea părţilor, concluziile raportului de expertiză şi dispoziţiile art. 221 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în temeiul art. 296 şi 298 C. proc. civ., a pronunţat soluţia mai sus arătată.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC O.I. SRL Sălard, reprezentată de administrator O.K., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Oradea.
Recurenta susţine astfel că, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea recurată este lovită de nulitate, deoarece a fost pronunţată cu încălcarea formelor legale de comunicare a actelor procedurale, în sensul că citarea sa s-a făcut în localitatea Sălard nr. 433 şi nu nr. 444, unde şi-a schimbat sediul la 1 noiembrie 2000, deci, după pronunţarea sentinţei instanţei de fond. Mai susţine şi că, la rubrica „semnătura primitorului actului" şi, respectiv, „calitatea în care a primit actul", nu este completată calitatea celui care a primit actul şi lipseşte ştampila societăţii.
Celelalte critici, pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., privesc fondul cauzei, în sensul că au fost interpretate eronat actele de la dosar; iar trimiterea la actul de cesiune, ca temei al obligării sale la plată, nu cuprinde nici o obligaţie de plată în ce o priveşte, instanţa, datorită neînţelegerii actului, a acordat reclamantului dreptul de a primi încă o dată împrumutul deja restituit.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Pe parcursul judecării procesului în faţa instanţei de apel, ca urmare a apelului declarat de reclamantul K.G. la data de 3 noiembrie 2000, pentru cele două termene, respectiv din 3 aprilie 2001 şi 15 mai 2001, pârâta SC O.I. SRL Sălard a fost citată la adresa din localitatea Sălard nr. 433, deşi, conform rezoluţiei nr. 6387/2000 a Camerei de Comerţ Bihor, la 1 noiembrie 2000, acesteia i-a fost admisă cererea de schimbare a sediului societăţii din Sălard nr. 433 în Sălard nr. 444.
Întrucât schimbarea de sediu, mai sus arătată, a avut loc după pronunţarea sentinţei tribunalului din data de 17 octombrie 2000, în intervalul de timp cuprins între pronunţarea acesteia şi data declarării apelului de către reclamant, la 3 noiembrie 2000 şi nu în cursul judecăţii, dispoziţia cuprinsă la art. 98 C. proc. civ., privind obligativitatea încunoştinţării instanţei despre schimbarea sediului, nu operează, funcţionând prezumţia că, din moment ce pârâta nu a fost citată la adresa reală şi a lipsit de la dezbateri, există o mare probabilitate ca ea să nu fi ştiut nimic despre calea de atac a apelului, promovată de reclamant.
În consecinţă, Curtea reţine că soluţia curţii de apel a fost pronunţată cu încălcarea regulilor imperative privind comunicarea actelor de procedură, respectiv ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prevăzute sub pedeapsa nulităţii şi, drept urmare, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea curţii de apel fiind lovită de nulitate, i se va trimite cauza pentru soluţionarea căii de atac a apelului, cu procedura legal îndeplinită.
Cu ocazia judecării apelului, instanţa va avea în vedere şi celelalte critici formulate de pârâtă în recurs, critici care privesc fondul cauzei şi care, faţă de soluţia adoptată, nu au putut fi examinate de instanţa de recurs.
Astfel fiind, se va admite recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Sălard, va fi casată Decizia curţii de apel şi i se va trimite dosarul pentru soluţionarea apelului declarat de reclamantul K.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Sălard, judeţul Bihor, împotriva deciziei nr. 244 din 15 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 573/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 576/2003. Comercial → |
|---|
